ICCJ. Decizia nr. 1553/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1553/2013
Dosar nr. 3467/62/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 45/S din 7 februarie 2012, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a lipsei de interes.
A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor reconvenţionali: B.I. şi B.L. pentru completarea cererii reconvenţionale.
A admis în parte acţiunea civilă formulată, precizată şi completată de reclamanţii: A.S. (S.) decedat în timpul procesului, procedura fiind continuată de moştenitorii săi F.Y.D., A.A.Y., A.Y.M. şi A.G.; A.T. (T.) şi S.E., decedată, procedura fiind continuată de moştenitorul său S.H., toţi cu domiciliul ales în Braşov, b-dul N., nr. 50 B, et. 1, ap.2, la cabinet avocat C.M., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Braşov prin primar, S.C. R. S.R.L., Prefectul Judeţului Braşov, M.M., D.E., D.V. şi D.D.D., C.C. decedat, procedura fiind continuată de moştenitor C.V.E., P.V., P.M. decedată, procedura fiind continuată împotriva moştenitorilor C.F. şi C.E., A.M. şi A.S., decedaţi procedura fiind continuată împotriva moştenitorului A.M. jr. şi ulterior împotriva cumpărătorilor B.I. şi B.L., Ţ.M. şi Ţ.V. decedaţi, procedura fiind continuată împotriva moştenitorului Ţ.D.L., D.R. şi P.E., decedată, procedura fiind continuată împotriva moştenitorului A.N.A.M.
A constatat nulitatea absolută a titlului Statului Român asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Braşov, str. D.B. nr. l înscris în CF 14559 Braşov, nr. top. iniţial 4819/3/3 - casă de piatră şi teren 644,50 mp, ce a aparţinut antecesorilor reclamanţilor: A.Me. şi soţia n. I.F.I.
A constatat că această cotă s-a transmis în patrimoniul reclamanţilor iniţiali cu titlul de drept de moştenire în cota de 1/3 fiecare, cota de 1/3 parte ce s-a transmis în patrimoniul reclamantei decedată S.E. s-a transmis moştenitorului său, S.H., iar cota de 1/3 a reclamantului A.S. (S.), decedat, s-a transmis în părţi egale moştenitorilor săi F.Y.D., A.A.Y., A.Y.M. şi A.G.
A dispus rectificarea cărţii funciare cu privire la apartamentul nr. 1 subsol-top.4819/3/3/totul /II / totul /l prin radierea dreptului de proprietate al Statului asupra cotei de 1/2 din acesta şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foştilor proprietari A.Me. şi soţia n. I.F.I.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor iniţiali asupra cotei de 1/2 din apartamentul nr. l în cotă de 1/3 fiecare, cu titlul de drept de moştenire.
A constatat starea de coproprietate a reclamanţilor iniţiali cu Statul Român asupra apartamentului menţionat, în cota de 1/2 fiecare.
A dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea în natură a apartamentului reclamanţilor, aceştia achitând în 2004 sulta corespunzătoare.
A dispus rectificarea CF 14559 Braşov prin scoaterea din părţile de uz comun speciale a terenului curte în suprafaţă de 331,50 mp cu nr. top. iniţial 4819/3/3/totul/I, radierea dreptului de proprietate al cumpărătorilor asupra acestuia şi reînscrierea ca nr. top. distinct precum şi prin radierea dreptului de proprietate al Statului asupra cotei de 1/2 din acesta şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea lui A.Me. şi soţia n. I.F.l.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor iniţiali, cu cote de 1/3 parte fiecare, asupra cotei de 1/2 din acesta, cu titlul de drept de moştenire.
A constatat starea de coproprietate a reclamanţilor iniţiali cu Statul Român asupra terenului menţionat, în cota de 1/2 fiecare.
A dispus sistarea stării de coproprietate prin dezmembrarea în 3 loturi, conform raportului de expertiză nr. 1125/2011 întocmit de expert B.M. şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel:
- lotul 1 cu nr. top.4819/3/3/1/1/1 - curte în suprafaţă de 142,75 mp ce se atribuie reclamanţilor;
- lotul 2 cu nr. top.4819/3/3/1/2 - curte în suprafaţă de 165,75 mp ce se atribuie Statului Român;
- lotul 3 cu nr. top.4819/3/3/I/l/2 - teren aferent garajului cu suprafaţa de 23 mp ce se atribuie reclamanţilor.
A respins celelalte cereri ale reclamanţilor.
A admis cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi reconvenţionali P.V., P.M. decedată şi continuată de C.F. şi C.E., Ţ.M. decedat şi continuată de Ţ.D.L., D.R., M.M., A.M. decedat şi continuată de A.M. junior şi de cumpărătorii B.I. şi B.L., C.V.E., D.E., D.D.D. şi D.V., A.N.A.M.
A admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii D.Va. şi D.I.
A constatat că pârâţii-reclamanţi reconvenţionali şi intervenienţii menţionaţi sunt proprietari asupra apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995.
A respins cererea reconvenţională formulată de intervenienţii D.I. şi D.Va.
A respins completarea la cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi reconvenţionali P.V., C.F. şi C.E., Ţ.M. decedat şi continuată de Ţ.D.L., D.R., M.M., C.V.E., D.E., A.N.A.M. ca nefondată.
A respins cererile de intervenţie în interes propriu formulate de P.E., decedată şi continuată de A.N.A.M. şi C.F.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi reconvenţionali B.I. şi B.L. şi a luat act de renunţarea acestora la judecarea cererii de intervenţie.
A respins cererea reconvenţională formulată de reclamanţi, raportat la cererile de intervenţie.
Analizând hotărârea mai sus menţionată, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Imobilul situat în Braşov, str. D.B. nr. 1, înscris în CF 14559 Braşov, sub nr. de ordine A+l, nr. top.4819/3/3-casă de piatră compusă din subsol, parter, etajul 1, etajul 2 şi teren în suprafaţă de 644,50 mp, a fost proprietatea lui S.I. şi soţia sa născută W.R. şi A.Me. şi soţia sa născută I.F.l, în cota de 1/2 pentru fiecare familie.
Întregul imobil a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind intabulat dreptul de proprietate al Statului Român .
Ulterior, prin actul CF 16261/1996, imobilul a fost dezmembrat în două numere topografice, respectiv 4819/3/3/I-curte de 331,50 mp şi 4819/3/3/II. casă şi teren de 313 mp.
Acest din urmă lot a fost dezmembrat în 10 noi loturi înscrise de la A+4 la A+14, fiecărui apartament revenindu-i o cotă din părţile de uz comun generale şi din părţile de uz comun speciale. Părţile de uz comun generale sunt compuse din terenul cu nr. top.4819/3/3/II în suprafaţă de 313 mp, fundaţia, zidurile, intrarea, scara, coridorul şi branşamentele, iar părţile de uz comun speciale sunt curtea cu nr. top.4819/3/3/1 în suprafaţă de 331,50 mp, poarta şi împrejmuirea.
Apartamentele rezultate în urma dezmembrării au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu excepţia apartamentului nr. l de la subsol cu nr. top.4819/3/3/II/l, iar prin ordine ale prefectului, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, cumpărătorilor le-a fost atribuită în proprietate o cotă proporţională din terenul aferent.
Astfel, apartamentul nr. 1 a fost cumpărat de P.V. şi P.M., iar în urma decesului lui P.M. s-au intabulat în cartea funciară asupra cotei acesteia de proprietate C.F. şi C.E., aceştia având notată şi o promisiune de vânzare în favoarea lor şi a cotei celuilalt proprietar.
Apartamentul nr. 2 a fost cumpărat de D.I. şi D.Va.
Apartamentul nr. 3 a fost cumpărat de Ţ.M. şi Ţ.V.
Apartamentul nr. 4 a fost cumpărat de D.R.
Apartamentul nr. 5 a fost cumpărat de M.M.
Apartamentul nr. 6 a fost cumpărat de A.M. şi soţia sa.
Apartamentul nr. 7 a fost cumpărat de C.C. şi C.V.E.
Apartamentul nr. 8 a fost cumpărat de pârâta D.E.
Apartamentul nr. 9 a fost cumpărat de către P.E.
La data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele situate în imobilul din litigiu de către S.C. R. S.R.L., în temeiul Legii nr. 112/1995, în cartea funciară era intabulat asupra întregului imobil dreptul de proprietate al statului. Având în vedere că buna-credinţă reprezintă atitudinea subiectivă a cumpărătorului care are reprezentarea că încheie actul translativ cu adevăratul proprietar, iar, conform dispoziţiilor art. 1899 C. civ., buna-credinţă se prezumă, reclamanţii nu au produs în instanţă dovezi prin care să probeze reaua-credinţă a cumpărătorilor, instanţa reţine că aceştia au fost de bună-credinţă la încheierea actelor.
Buna-credinţă protejează terţul dobânditor al imobilului, chiar dacă acesta a fost iniţial preluat fără titlu valabil de la proprietarul iniţial.
Prin Decizia civilă nr. 82 din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a admis în parte apelul declarat de reclamanţii A.T., F.Y.D., născută A., A.A.Y., A.Y.M., A.G. şi S.H. împotriva Sentinţei civile nr. 45/S din 7 februarie 2012 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu destinaţia de garaj, prin atribuirea acestuia către reclamanţi.
A constatat că sulta a fost achitată în anul 2004.
A dispus înscrierea în cartea funciară a situaţiei nou create ca urmare a dezmembrării şi atribuirii loturilor cu numere topografice noi.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
A respins apelurile declarate de pârâţii Statul Român, prin Ministrul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Braşov şi B.I. şi B.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Contractele de vânzare-cumpărare, a căror nulitate se invocă, au fost încheiate în perioada 1996 - 1997, în baza Legii nr. 112/1995. Din coroborarea art. 1 şi 9 din această lege rezultă că aveau dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiau chiriaşii locuinţelor trecute în proprietatea statului „cu titlu". Art. 1 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin H.G. nr. 20/1996, defineşte noţiunea de imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului cu titlu, ca fiind acele imobile care erau folosite ca locuinţe şi care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor şi decretelor în vigoare la data respectivă.
Între alte acte normative textul de lege enumeră şi Decretul nr. 92/1950, în baza căruia a fost trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu.
Înstrăinarea imobilelor către chiriaşi s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data respectivă, cumpărătorii fiind de bună-credinţă.
De altfel, concursul dintre dreptul de proprietate al persoanelor ale căror bunuri au fost preluate abuziv de către Statul Român şi dreptul de proprietate dobândit de foştii chiriaşi, în baza unor contracte valabile de vânzare-cumpărare a fost examinat şi în cadrul Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii.
Prin Decizia nr. 164 din 11 februarie 2003 emisă de R. S.R.L. Braşov s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a cotei de 1/2 din ap. 1 demisol, garaj şi terenul neconstruit, în suprafaţă de 331,50 mp. Această decizie nu a fost atacată, ca urmare, a rămas definitivă.
Chiar dacă garajul nu exista la data preluării imobilului de către stat, fiind construit ulterior de către unul dintre chiriaşi, având în vedere că acesta nu a dobândi dreptul de proprietate asupra acestui garaj şi, în prezent apartamentul pe care l-a cumpărat a fost înstrăinat altor persoane.
Nu poate fi anulat, în temeiul art. 44 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, contractul încheiat cu un terţ subdobânditor, în condiţiile în care contractul prin care autorul său a dobândit imobilul de la stat este pe deplin valabil, fiind încheiat în conformitate cu prevederile legale mai sus menţionate.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii F.Y.D., A.T., S.H., A.A.Y., A.Y.M. şi A.G. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, pentru motive de nelegalitate potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice critică decizia atacată, în sensul că instanţa de apel în mod greşit a reţinut faptul că atâta timp cât excepţiile nu au fost reiterate ulterior casării şi nu au făcut obiectul îndrumării acesteia, ele nu mai pot fi puse în discuţia părţilor.
Instanţa de recurs va constata că imobilul în litigiu se află pe teritoriul administrativ al municipiului Braşov. În acest sens, sunt aplicabile dispoziţiile Decretului-Lege nr. 31/1954 la data introducerii acţiunii, privitor la procesele juridice.
- În ce priveşte fondul cauzei, se apreciază că instanţa de apel a interpretat în mod greşit cadrul legal aplicabil cauzei de faţă, atât prin raportare la temeiul de drept cât şi la prevederile Convenţiei şi al dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei nr. 33/2008.
- Instanţa de apel trebuia să aibă în vedere faptul că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare şi care derogă de la dreptul comun şi care nu contravine prevederilor Convenţiei.
Referitor la titlul statului, se apreciază că cesta a fost legal constituit, fiind valabil întrucât dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu s-a realizat în baza Decretul-lege nr. 92/1950.
Prin urmare, instanţa de fond nu putea decât să constate că prevederile Decretului nr. 92/1950 au fost aplicate în mod corect.
Recurenţii: A.T., F.Y.D., A.A.Y., A.Y.M. şi A.G., în calitate de moştenitor (fiu) al reclamantului A.T., S.H., critică decizia atacată deoarece: prin sentinţa apelată, instanţa de fond, după casare, a constatat nulitatea titlului Statului Român asupra cotei de 1/2 din imobilul în litigiu.
- În aceste condiţii, preluarea de către Statul român a imobilului în litigiu, s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea art. 480 C. civ. şi art. 8 din Constituţie. În atare situaţie, imobilul în litigiu nu putea face obiectul vânzării către chiriaşi, în condiţiile Legii nr. 112/1995.
- Instanţa de fond şi cea de apel au respins cererea formulată de reclamanţi de restituire a apartamentelor nr. 1, 4, 7 ca neîntemeiate.
- Conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, cumpărătorii pârâţi au dreptul la restituirea valorii de piaţă pentru imobilele de care sunt lipsiţi.
- Totodată, mai arată reclamanţii că au un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.
Examinând decizia recurată, în raport cu criticile formulate şi de actele dosarului, Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de reclamanţi, se reţin următoarele:
Prin cererea iniţial formulată la data de 14 februarie 2001, reclamanţii A.S. (S.), A.T. (T.) şi S.E. născută A. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Braşov, SC R. SRL, M.M., D.E., C.C., P.V., P.M., A.M. sen., A.S., Ţ.M., Ţ.V. şi D.R., pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că sunt proprietari asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Braşov, str. Bicazului nr. 1, fostă str. D.B., înscris în CF 14559 Braşov, nr. top.4819/3/3, în cote de 1/3 fiecare, titlul de proprietate al Statului Român fiind lovit de nulitate. S-a solicitat, de asemenea, să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la cota de 1/2, iar ca urmare a atribuirii, să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară. În contradictoriu cu pârâţii persoane fizice s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceştia, să se dispună obligarea acestor pârâţi să lase în deplină proprietate şi posesie cota de 1/2 din imobilul în litigiu.
Contractele de vânzare-cumpărare, a căror nulitate se invocă, au fost încheiate în perioada 1996 - 1997, în baza Legii nr. 112/1995. Din coroborarea art. 1 şi 9 din această lege rezultă că aveau dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiau chiriaşii locuinţelor trecute în proprietatea statului „cu titlu". Art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin H.G. nr. 20/1996, defineşte noţiunea de imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului cu titlu, ca fiind acele imobile care erau folosite ca locuinţe şi care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor şi decretelor în vigoare la data respectivă. Între alte acte normative textul de lege enumeră şi Decretul nr. 92/1950, în baza căruia a fost trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu.
Prin urmare, înstrăinarea imobilelor către chiriaşi s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data respectivă, cumpărătorii fiind de bună-credinţă.
Potrivit art. 44 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării". Astfel spus, actele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea dispoziţiilor legii în vigoare la data înstrăinării sunt valabile.
De asemenea, se reţine că reclamanţii deţin titlu de proprietate asupra unei cote părţi ideale de 1/2 din imobilul în litigiu, astfel că ei nu pot revendica în mod exclusiv anumite apartamente din acesta.
De altfel, concursul dintre dreptul persoanelor ale căror bunuri au fost preluate abuziv de Statul Român şi dreptul de proprietate dobândit de foştii chiriaşi în baza unor contracte valabile de vânzare-cumpărare a fost examinat şi în cadrul Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa supremă reţinând că „de principiu, literatura juridică a admis de multă vreme că revendicarea este o acţiune reală, iar aceasta se conservă atâta timp cât există şi posibilitatea de a se reduce lucrul revendicat în patrimoniul revendicatului. În considerentele deciziei s-a făcut o temeinică analiză a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, stabilindu-se că „în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.
Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate prin securităţii raporturilor juridice". Soluţia pronunţată de instanţa supremă în interesul legii este aplicabilă în speţă, fiind obligatorie conform art. 330 alin. (4) C. civ.
Din cuprinsul considerentelor mai sus enunţate, rezultă atât motivele pentru care nu se poate reţine nulitatea ordinelor Prefectului judeţului Braşov, prin care s-a atribuit terenul aferent imobilelor cumpărate, cât şi cele pentru care nu poate fi înscris dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra cotei de 1/2 din întregul imobil.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, se reţin următoarele:
Critica privind omisiunea pronunţării asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi a lipsei calităţii Ministerului Finanţelor Publice de reprezentant al Statului Român este neîntemeiată.
Recurentul-pârât a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive prin Sentinţa civilă nr. 28l/D din 9 noiembrie 2009 a Tribunalului Braşov.
Examinând temeinicia excepţiilor respective, se constată că primul petit al acţiunii priveşte constatarea nulităţii titlului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, cu titlu de drept naţionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950 şi că, potrivit art. 3 din acest act normativ,„Imobilele naţionalizate trec în proprietatea Statului ca bunuri ale întregului popor".
Indiferent de legile adoptate ulterior, constatarea nulităţii unui titlu de proprietate nu se poate face decât cu titularul acestuia, care este Statul Român. Mai mult, aşa cum s-a arătat, Statul Român a rămas proprietarul tabular al imobilului, astfel că este pe deplin justificată calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Cu privire la reprezentarea Statului Român, se va avea în vedere prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 31/1954, din care rezultă că dacă legea nu stabileşte alte organe care să reprezinte statul în raporturile juridice în care participă, reprezentarea este asigurată de Ministerul Finanţelor Publice. Drept urmare, calitatea de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice, ce exhibă din lege, nu poate fi pusă la îndoială, cât timp nu s-a făcut dovada că un alt organ ar avea această calitate.
Prin Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, obligatorie pentru instanţele judecătoreşti, s-a decis referitor la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, rezolvarea concursului dintre legea specială şi legea generală în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.
În speţă, reclamanţii au invocat şi instanţa de fond a reţinut încălcarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, drept ocrotit de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, ca urmare, a dat prioritate Convenţiei internaţionale dar, cu respectarea deciziei în interesul legii, numai în limita în care nu s-a adus atingere drepturilor de proprietate dobândite de foştii chiriaşi ai imobilului asupra apartamentelor cumpărate.
Aşadar, se vor respinge recursurile declarate de reclamanţii F.Y.D., A.T., S.H., A.A.Y., A.Y.M. şi A.G. şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, împotriva Deciziei civile nr. 82/Ap din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanţii F.Y.D., A.T., S.H., A.A.Y., A.Y.M. şi A.G. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva Deciziei civile nr. 82/Ap din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1481/2013. Civil. Expropriere. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1624/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
