ICCJ. Decizia nr. 1604/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1604/2013
Dosar nr. 1234/1/2013
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 401/2013 din 5 februarie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva Deciziei civile nr. 233 din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
În argumentarea acestei decizii s-a reţinut, în esenţă, că întrucât reclamanta nu a înţeles să îşi îndeplinească integral obligaţia de timbrare, necesară pentru legala învestire a instanţei, în mod corect instanţa de apel dând eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normale metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 a dispus anularea ca insuficient timbrat a apelului.
Împotriva acestei decizii M.E. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
În susţinerea acestui motiv contestatoarea a arătat, că rezoluţia Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a stabilit că apelul trebuie timbrat cu suma de 7.111 RON (suma calculată, astfel cum a aflat la termenul din 17 mai 2012 la valoarea totală a contractului de vânzare-cumpărare şi nu la valoarea antecontractului de vânzare-cumpărare) este lipsită de bază legală, iar încheierea de respingere a cererii de reexaminare s-a limitat la a analiza doar termenul în care putea fi introdusă această cerere, respingând-o ca tardivă, ceea ce înseamnă că, nicio instanţă nu a dezbătut problema de fond privind modul în care a fost calculat cuantumul taxei judiciare de timbru.
În opinia contestatoarei instanţa de control judiciar poate cenzura modul de stabilire a taxei judiciare de timbru de către instanţa inferioară, indiferent dacă cuantumul acesteia a fost sau nu supus controlului judiciar pe calea cererii de reexaminare şi indiferent dacă, instanţa inferioară s-a pronunţat sau nu pe fondul cererii (în speţă, cererea de reexaminare fiind respinsă ca tardivă).
Contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., pentru care poate fi admisă o atare cale de atac.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Iar potrivit alin. (2) contestaţia poate fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Contestaţia în anulare, fiind o cale de retractare, şi nu de cenzură judiciară, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute strict şi limitativ de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă, care s-a pronunţat asupra motivelor de modificare sau casare invocate de parte.
În speţă, se constată că prevederile art. 317 C. proc. civ. nu sunt incidente întrucât, prin argumentele invocate în susţinerea acestui motiv, contestatoarea reiterează critici cu caracter devolutiv ce tind la o reexaminare a recursului, .aspect prohibit de stricteţea pe care legiuitorul o impune în stabilirea limitelor exercitării controlului de legalitate specific acestei căi de retractare prin dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru toate argumentele arătate contestaţia în anulare va fi respinsă conform dispozitivului, prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.E. împotriva Deciziei nr 401/2013 din 5 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1609/2013. Civil. Suspendare hotărâre A.G.A.... | ICCJ. Decizia nr. 1597/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
