ICCJ. Decizia nr. 1592/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1592/2013
Dosar nr. 1849/99/2011
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2013
Asupra recursului de. faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 229 din 9 februarie 2012 Tribunalului Iaşi a respins acţiunea reclamantei pârâtă SC M. SA Piatra-Neamţ în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC N.S. SRL Iaşi. A obligat reclamanta-pârâtă SC M. SA să plătească pârâtei-reclamantei SC N.S. SRL suma de 37.850,72 RON reprezentând diferenţă de preţ şi suma de 4.155,93 RON penalităţi şi suma de 3.343,47 RON cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească suma de 8.500 RON diferenţă de onorariu în contul expertului T.L.M. prin reducerea sumei de 7.500 RON la 6.500 RON şi a fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC M. SA Piatra-Neamţ împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 104/2012 din 27 iunie 2012.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta SC M. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa nu a luat în considerare faptul că problemele la motorul termic au fost sesizate la circa două luni de la data la care utilajul trebuia să Ie fie predat conform contractului.
Recurenta susţine că deşi a invocat două critici instanţa de apel nu a răspuns în mod concret acestora, rezumându-se la a spune că, constatarea necesităţii reparaţiei la motorul termic a fost realizată ulterior încheierii contractului şi că aceste reparaţii sunt în conformitate cu lista de lucrări finală şi cu lista de materiale, întocmite de expertul T.L. cu ocazia realizării raportului de expertiză.
Recurenta apreciază că instanţa de apel ar fi trebuit să motiveze de de ce a reţinut această împrejurarea obiectivă ca element de exonerare a pârâtei-reclamante de la culpa depăşirii termenului contractului atât timp cât această defecţiune a fost sesizată cu mult după expirarea termenului contractual de finalizare a lucrării, nerăspunzând astfel nici la eroarea în care s-a aflat instanţa de fond privind data plăţii avansului şi, implicit în calculul termenului de finalizare a lucrării.
Totodată, susţine recurenta, instanţa de apel nu a răspuns criticii privind piesele utilizate în reparaţia utilajului şi omisiunea depunerii acestora la raportul de expertiză pentru a fi supuse dezbaterii părţilor şi nu a răspuns modului dacă în cauză s-a respectat sau nu principiul contradictorialităţii procesului civil, atât timp cât expertul face referire la documente de provenienţă şi de calitate a pieselor utilizate.
Recurenta susţine ca instanţa de apel devoalează implicit faptul că şi-a asumat întru totul concluziile expertului, fără a face o personală şi reală cercetare a criticilor aduse sentinţei de fond.
Pentru aceste motive au solicitat admiterea recursului casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanţei nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate şi argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamanta, şi-a exprimat nemulţumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege.
În alţi termeni faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează, a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Constatând culpa procesuală a recurentei reclamante în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimata pârâtă, urmează a se face aplicarea dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi a obliga recurenta reclamantă la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC M. SA împotriva Deciziei nr. 104/2012 din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Obligă recurenta reclamantă SC M. SA la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC N.S. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2013. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1591/2013. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
