ICCJ. Decizia nr. 1658/2013. Civil. Acţiune în anulare. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1658/2013
Dosar nr. 3344/103/2011
Şedinţa publică din 16 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 3344/103/2011, reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâtele L.E. şi B.R. SA Bucureşti membră a Grupului Naţional B.G. - Sucursala Roman solicitând anularea contractului de ipotecă încheiat între pârâte la 17 iulie 2008, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1281/COM din 13 decembrie 2011, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul L.I. în contradictoriu cu pârâtele L.E. şi B.R. SA Bucureşti membră a Grupului Naţional B.G. prin Sucursala Roman şi a anulat contractul de ipotecă autentificat la 17 iulie 2008 de B.N.P. T.A.A.; a admis în parte cererea de cheltuieli de judecată şi a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 10.234 RON, cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13 decembrie 2006 la Biroul Notarului Public D. din Roman, pârâta L.E. a cumpărat un imobil compus din teren în suprafaţă de 1.676 mp şi construcţie în suprafaţă de 89 mp, situat în comuna Horia, judeţul Neamţ, menţionându-se starea civilă a acesteia ca fiind divorţată.
Prin contractul de ipotecă autentificat la 17 iulie 2008 la B.N.R. T.A.A. pârâta L.E. în calitate de garant ipotecar a constituit asupra imobilului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13 decembrie 2006 la Biroul Notarului Public D. din Roman ipotecă de rangul III în favoarea pârâtei B.R. SA membră a Grupului Naţional B.G. - Sucursala Roman în calitate de creditor ipotecar pentru garantarea unui credit în sumă de 74.000 euro.
În considerarea celor consemnate în adresa nr. 143386 din 24 octombrie 2011 emisă de Serviciul de Stare Civilă Roman în sensul că la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare pârâta L.E. era căsătorită cu reclamanţii L.I. şi în baza dispoziţiilor art. 30 coroborat cu art. 35 alin. (2) din C. fam., tribunalul a reţinut că bunul imobil achiziţionat de pârâta L.E. este bun comun al soţilor guvernat de excepţia de la prezumţia mandatului tacit reciproc al soţilor pentru exercitarea drepturilor asupra bunurilor comune, excepţie prevăzută pentru actele de dispoziţie asupra imobilelor din patrimoniul comun, care nu se pot îndeplini de către un soţ decât cu consimţământul expres al celuilalt soţ.
Dând eficienţă prevederilor art. 35 alin. (2) teza a II-a din C. fam., potrivit cărora este interzisă încheierea actelor juridice de dispoziţie privitoare la imobilele comune în lipsa consimţământului expres al fiecăruia dintre soţi şi reţinând că, în cauză, s-a făcut dovada că lipsei consimţământul reclamantului la încheierea contractului de ipotecă, prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat contractul, înlăturând apărările pârâtei B.R. SA cu privire la faptul că reclamantul ar fi avut cunoştinţă de actul de dispoziţie, reţinând că în cazul actelor de dispoziţie asupra imobilelor, consimţământul soţului neparticipant la realizarea actului juridic nu se presupune, cum se întâmplă în cazul actelor de administrare, de folosinţă sau de dispoziţie oneroasă mobiliară, ci trebuie exprimat în mod expres, cu valoare de condiţie a valabilităţii actului de dispoziţie încheiat.
Excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată au fost respinse ca nefondate, tribunalul reţinând legitimarea procesuala activă a reclamantului ca titular al dreptului afirmat prin acţiune, în raport de faptul că acesta a făcut dovada calităţii de soţ al pârâtei care a ipotecat imobilul proprietate comună şi capacitatea procesuala a pârâtei Sucursala Roman, având în vedere că această pârâtă are organe proprii de conducere şi ca atare, poate sta în judecată conform dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ., chiar dacă nu are personalitate juridică.
Excepţia lipsei de obiect a acţiunii a fost respinsă, tribunalul apreciind că valorificarea imobilului în procedura executării silite nu este de natură să ducă la concluzia că acţiunea nu are obiect, în condiţiile în care aceasta vizează anularea unui act juridic anterior procedurii de executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat pârâta B.R. SA Bucureşti, membră a Grupului Naţional B.G. - Sucursala Roman criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin Decizia nr. 54/2012 din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa învestită cu soluţionarea căii ordinare de atac a respins excepţiile invocate de intimatul-reclamant L.I.; a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta B.R. SA Bucureşti, membră a Grupului Naţional B.G., prin Sucursala Roman împotriva Sentinţei civile nr. 1281/COM din 13 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3344/103/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L.I. şi intimata-pârâtă L.E. şi a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant 4.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut, în esenţă, că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, fiind rezultatul corectei aplicări a normelor legale incidente la situaţia de fapt riguros stabilită prin interpretarea coroborată a probatoriului administrat, aspecte în considerarea cărora a înlăturat ca nefondate criticile formulate de apelanta-pârâtă.
Împotriva Deciziei nr. 54/2012 din 14 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, a declarat recurs pârâta B.R. SA Bucureşti membră a Grupului Naţional B.G., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu consecinţa schimbării hotărârii primei instanţe în sensul în care anularea efectelor contractului de ipotecă să privească doar cota parte din bunul ipotecat ce i s-ar cuveni reclamantului în urma unei acţiuni în partaj.
În dezvoltarea criticilor formulate pârâta a reiterat în parte susţinerile din memoriul de apel referitoare la faptul că, în opinia sa, instanţele de fond trebuiau să dispună anularea parţială a contractului de ipotecă, respectiv numai cu privire la cota parte din imobil ce i s-ar cuveni intimatului-reclamant şi care urma a fi determinată pe calea unei acţiuni de partaj între soţi în timpul căsătoriei pornită din iniţiativa băncii, în calitate de creditor ipotecar al intimatei-pârâte L.E.
În acest sens a susţinut că în mod eronat, instanţele de fond au valorificat doar la prevederile art. 35 alin. (2) din C. fam., reţinând lipsa consimţământului reclamantului la constituirea ipotecii şi ignorând existenţa consimţământului valabil exprimat al pârâtei L.E. şi faptul că era posibilă determinarea cotei sale părţi din dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat pe calea unei acţiuni de partaj.
Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim grad de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalităţii hotărârilor atacate în condiţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Faţă de aceste precizări, se constată că pârâta, în memoriu de recurs depus la dosar, a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără însă să dezvolte şi să structureze criticile formulate subsumat acestuia.
Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine că acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greşită a legii.
Altfel spus, motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situaţie în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluţiei cu argumente din care să rezulte că din conţinutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă la încălcarea unei norme de drept substanţial, iar ultima vizează interpretarea eronată a unei norme juridice.
Pentru a fi în prezenţa celei de-a doua ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanţial - trebuie îndeplinite următoarele condiţii: norma încălcată să existe şi să fie în vigoare la momentul judecăţii, să existe o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, iar acesta să contravină dispoziţiilor legale.
Pentru a fi în prezenţa ultimei ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice - trebuie ca instanţa, recurgând la un text de lege, să-i fi dat o greşită interpretare sau faptul reţinut să fi fost greşit calificat, în raport cu exigenţele unui anumit text de lege.
De asemenea, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este incident şi atunci când, în dezlegarea pricinii, instanţa face aplicarea unei norme generale nesocotind existenţa unei norme speciale.
În speţă, pârâta nu a dezvoltat niciuna dintre ipotezele menţionate, limitându-se să reitereze criticile formulate în memoriul de apel, fără a indica în concret vreo normă legală care să fi fost încălcată ori greşit aplicată.
În cazul de faţă, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor în ceea ce priveşte fondul cauzei, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.
În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reţine că pârâta prin argumentele aduse a cerut instanţei de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond şi nu doar să verifice decizia din apel în ce priveşte modul de aplicare a legii.
Altfel spus, situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar criticile pârâtei nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluţiei adoptate.
Este de reţinut că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţiile pronunţate de instanţa de apel, modalitatea în care aceasta a analizat şi interpretat probele administrate, nu pot constitui obiectul cenzurii instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a analizat şi a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta B.R. SA Bucureşti membră a Grupului Naţional B.G. împotriva Deciziei nr. 54/2012 din 14 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, să fie respins, ca nefondat
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., cum recurenta-pârâtă a căzut în pretenţii, fiind în culpă procesuală şi având în vedere cererea dovedită cu înscrisurile depuse la dosar de către intimatul-reclamat, urmează a fi obligată recurenta-pârâtă B.R. SA Bucureşti membra a Grupului Naţional B.G. la plata sumei de 5.418 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatului-reclamant L.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta B.R. SA Bucureşti membră a Grupului Naţional B.G. împotriva Deciziei nr. 54/2012 din 14 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta-pârâtă B.R. SA Bucureşti membră a Grupului Naţional B.G. să-i achite intimatului-reclamant L.I. suma de 5.418 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1661/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
