ICCJ. Decizia nr. 1637/2013. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1637/2013
Dosar nr. 13399/4/2009
Şedinţa publică din 22 martie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 2575 din 28 martie 2011, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, a constatat perimată cererea formulată de reclamanta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4 Bucureşti, Poliţia sectorului 4, Poliţia sectorului 5 şi Statul Român reprezentat de Guvernul României, pentru anularea mai multor acte administrative şi a încheierii nr. 24947 din 7 decembrie 2006 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din 23 februarie 2010, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 1551 C. proc. civ., ca urmare a neîndeplinirii de către reclamantă a obligaţiei impuse de instanţă, la termenul din data de 8 decembrie 2009, respectiv de a preciza obiectul cererii în funcţie de fiecare dintre pârâţi.
Cum de la data suspendării, dosarul a rămas în nelucrare din vina reclamantei, care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a făcut nici un act care să întrerupă cursul perimării, instanţa a reţinut că în cauză, devin incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de cerere de chemare în judecată se perima de drept dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.
Împotriva încheierii sus-menţionate a declarat recurs reclamanta.
Prin încheierea din 7 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a faptului că nici una din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a cerut judecarea în lipsă.
Recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol prin cererea din 28 februarie 2012.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin încheierea din 3 aprilie 2012, a respins cererea de repunere pe rol a recursului şi a menţinut suspendarea, pe considerentul că, deşi s-a acordat termen pentru data de 3 aprilie 2012, în vederea discutării şi soluţionării cererii de repunere pe rol, părţile au lipsit nejustificat la strigarea pricinii.
Împotriva acestei din urmă încheieri a declarat recurs reclamanta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1420R din 7 septembrie 2012, a respins recursul ca inadmisibil, reţinând că încheierea din 3 aprilie 2012, prin care s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol şi s-a menţinut suspendarea, fiind pronunţată în recursul declarat de reclamantă la Tribunalul Bucureşti, nu are deschisă calea unui alt recurs la Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
La termenul din 22 martie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Dispozitivul Deciziei 1420R din 7 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 3 aprilie 2012 a Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, cuprinde menţiunea expresă „irevocabilă".
În raport de această menţiune şi având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, respectiv hotărârile fără drept de apel, cele date în apel şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu poate fi încadrată în nici una din ipotezele prescrise de lege (fiind ea însăşi o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs).
Este necesară, aşadar, îndeplinirea condiţiei de admisibilitate prescrisă de norma procedurală sus-menţionată, constând, în principal, în identificarea categoriei de hotărâri judecătoreşti determinată de lege, susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar în calea de atac promovată.
În situaţia concretă dedusă judecăţii în care hotărârea atacată nu intră în categoria celor prescrise de lege, cererea care materializează în sine exercitarea unei căi extraordinare de atac, în alte condiţii decât cele legale, va fi respinsă ca inadmisibilă.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prescrise de norma legală procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, ceea ce înseamnă, în egală măsură, un alt aspect de inadmisibilitate.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva Deciziei nr. 1420R din 7 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1636/2013. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1638/2013. Civil. Recalculare pensie. Recurs → |
|---|
