ICCJ. Decizia nr. 1827/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
/2010R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1827/2013
Dosar nr. 63587/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 24 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţa, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, sub număr de Dosar 507/112/2011, contestatorul F.F. a chemat în judecată pe intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând instanţei să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi menţinerea deciziei din 13 decembrie 2007 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de Ia data de 01 ianuarie 2011 şi până Ia repunerea în plată a pensiei iniţiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până Ia data plăţii efective a pensiei iniţiale. A mai solicitat şi suspendarea plăţii pensiei reduse ca urmare a recalculării.
Prin sentinţa civilă nr. 1647/F/2011 din 13 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, a fost admisa excepţia necompetenţei teritoriale, invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, motivat de faptul că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competenţa teritorială revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. 63587/3/2011.
Tribunalul Bucureşti, a reţinut, în esenţă, că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât, prezintă interes legea în vigoare la momentul sesizării instanţei, aceasta fiind Legea nr. 263/2010 intrată în vigoare Ia data de 23 decembrie 2010 şi care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 158 din Legea nr. 19/2000, lege de altfel abrogată odată cu intrarea în vigoare a noii Legi nr. 263/2010, conform cărei competenţa aparţine instanţei de la domiciliul contestatorului.
Astfel, în raport de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 721 din acelaşi act normativ, s-a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În consecinţă, prin sentinţa civilă nr. 1959 din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompefemţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că reclamantul F.F. a învestit instanţa cu o cerere prin care solicită anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 şi menţinerea deciziei din 13 decembrie 2007 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei ia plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de Ia data de 01 ianuarie 2011 şi până Ia repunerea în plată a pensiei iniţiale, precum şi plata dobânzii legale aferente până la data plăţii efective a pensiei iniţiale.
Este adevărat că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că F.F. a depus cererea de anulare Ia instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011 şi, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Dispoziţiile art. 198 Iit. a) din legea anterior menţionată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 Ia care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reţinut că potrivit art. 158 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.), sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire Ia normele de procedură.
Totodată, în raport şi de prevederile art. 727 din acelaşi act normativ, este de reţinut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliu! reclamantului, care se află în judeţul Bistriţa-Năsăud, instanţa retine competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatorul F.F. în Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1816/2013. Civil. Suspendare provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 1828/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
