ICCJ. Decizia nr. 1848/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1848/2013
Dosar nr. 18193/3/2010
Şedinţa publică de la 25 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 3687 din 22 martie 20 12 Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a obligat pârâta la plata sumei de 631.338,33 RON echivalentul a 147.722,95 euro, reprezentând şi facturate potrivit facturii din 2 decembrie 2009 şi a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă faptul că din probele administrate de către reclamantă (înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică construcţii) rezultă că aceasta, în temeiul raporturilor contractuale avute cu pârâta a executat lucrări de construire la obiectivul „săli de reuniuni - restaurant situat în Bucureşti, str. R., sector 2" - în valoare de 147.722,95 euro echivalentul a 631.338,33 RON pentru care s-a emis factura din 2 decembrie 2009, sumă neachitată de către pârâtă până la data soluţionării cauzei, astfel încât incidenţa dispoziţiilor art. 969 C. civ. este de necontestat. Instanţa de fond a mai reţinut referitor la apărările pârâtei cu privire la neexecutarea de către reclamantă a obligaţiilor astfel cum acestea au fost prevăzute contractual, la art. 6.7, art. 7.1, art. 5.1, art. 6.3.5, art. 9.4 şi art.14.1 lit. b) că acestea sunt nefondate, în raport de înscrisurile existente la dosar, respectiv adresa nr. 5163 din 2 decembrie 2009, referitoare la suma de 147.722,95 euro care reprezenta contravaloarea lucrărilor ce excedau avansului plătit, sumă necontestată de pârâtă; de procesul-verbal încheiat la data de 12 noiembrie 2009 prin care se precizau lucrările efectuate în plus (fără obiecţiuni din partea pârâtei); de dispoziţiile art. 1391 alin. (2) C. fisc., referitoare la schimbul de curs valutar aplicabil şi neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 1080, 1082 - 1083 C. civ. pentru atragerea răspunderii civile contractuale a reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC B. SRL, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia civilă nr. 316 din 25 iunie 2012 Curtea da Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins apelul şi a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că din probatoriul administrat în cauză rezultă nerespectarea de către pârâtă a clauzelor contractuale iar atitudinea reclamantei de părăsire a şantierului este justificată şi că în niciun caz nu i se poate opune acesteia, de către pârâtă excepţia de neexecutare a contractului; atâta vreme cât partea culpabilă de nerespectarea clauzelor contractuale este însăşi pârâta, căreia potrivit principiului de drept „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nu-i poate fi îngăduit să tragă foloase juridic prin invocarea propriei culpe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC B. SRL invocând drept motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs invocate pârâta a arătat, în esenţă, că în cauză nu au fost stabilite pe deplin împrejurările de fapt iar instanţa de apel, trecând peste caracterul devolutiv al apelului, a respins toate probele solicitate de aceasta respectiv înscrisuri, proba testimonială şi două expertize, una în construcţii şi cealaltă contabilă.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 3 lit. e), art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speţă, recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei.
Constatând că cererea nu a fost timbrată anticipat şi nici până la termenul stabilit de Curte, 25 aprilie 2013, şi că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 modificată şi să dispună anularea ca netimbrată a cererii de recurs formulată de pârâta SC B. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea de recurs promovată de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr 316 din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1886/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1843/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
