ICCJ. Decizia nr. 190/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 190/2013
Dosar nr. 7677/1/2011
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare constată următoarele:
Prin decizia nr. 6012 din 14 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins contestaţia în anulare formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 2930 din 11 mai 2010 a aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut în esenţă, din confruntarea celor două ipoteze prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. cu motivele dezvoltate de contestator, că acestea din urmă nu se circumscriu cerinţelor legale.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare M.I., întemeiată pe prevederile art. 317, 318, 319 şi 320 C. proc. civ., arătând că va depune motivele după redactarea deciziei, fapt care nu s-a întâmplat până în prezent.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., indicat de contestator ca temei de drept al cererii sale, „h otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. Când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. Când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Totodată, art. 318 alin. (1) C. proc. civ., indicat, de asemenea de contestator ca temei de drept al cererii, reglementează contestaţia în anulare specială care poate fi promovată împotriva hotărârilor instanţelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În înţelesul textelor de lege menţionate, care reglementează contestaţia în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situaţia îndeplinirii cerinţelor expres determinate.
Or, în cauză, prin decizia nr. 6012 din 14 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a respins contestaţia în anulare formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 2930 din 11 mai 2010 a aceleiaşi instanţe, prin care a fost anulată, ca netimbrată, o contestaţie în anulare formulată de acelaşi contestator.
Verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reţine că demersul judiciar nu poate fi primit, în cauză contestatorul indicând numai temeiul de drept pe care şi-a întemeiat cererea, respectiv prevederile art. 317 şi următoarele C. proc. civ., fără însă a arăta, în concret, motivele pe care se întemeiază.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare astfel formulată, prin care nu se pot identifica motivele prevăzute de textele de lege în baza cărora a fost exercitată calea extraordinară de atac, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 6012 din 14 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 189/2013. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 191/2013. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
