ICCJ. Decizia nr. 189/2013. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr. 2257/105/2009, reclamanta SC C.E. SA Câmpina a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.E.E. - E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Ploiești, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că reclamanta a executat, în favoarea pârâtei, lucrări suplimentare (conform anexei 1 la cerere) necesare pentru darea în folosință a obiectivului "Modernizare conexiune 20 + 10 kV în stația trafo 110/20/10 kv Câmpina", lucrări care includ costuri de materiale și manoperă ce exced documentației ce a stat la baza încheierii contractului din 28 ianuarie 2008.
S-a mai solicitat să fie obligată pârâta să achite reclamantei contravaloarea acestor lucrări (materiale și manoperă), lucrări executate, în valoare de 952.143,25 lei, precum si cheltuielile de judecată.
Prin precizarea cererii depusă la 17 martie 2010 (f.291), reclamanta și-a mărit câtimea pretențiilor cu suma de 1.415.624, astfel că a solicitat obligarea pârâtei la suma totală de 2.367.767,20 lei fără TVA, la cotația euro/leu, de la data efectuării expertizei.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 550 din data de 13 iulie 2011, a admis acțiunea precizată, în parte, obligând pârâta să achite reclamantei suma de 1.606.244,60 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare necesare pentru darea în folosință a obiectivului "Modernizare conexiune 20 + 10 kv în stația trafo 110/20/10 kv Câmpina"; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 24. 595 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile au încheiat contractul nr. 53/28 ianuarie 2008 adiționat -“Mode mizare conexiune 20 + 10 kv în stația trafo 110/20/10 kv Câmpina", ca urmare a câștigării de către reclamantă a licitației organizate.
în conformitate cu contractul de achiziție publică menționat, art. 2.1 privind definiții,, prețul contractului" este prețul plătibil Executantului (pârâta) de către Achizitor (reclamantă), în baza contractului pentru îndeplinirea integrală și corespunzătoare a tuturor obligațiilor sale, asumate prin contract.
Prețul cuvenit pentru îndeplinirea contractului, plătibil Executantului de către Achizitor, conform graficului de plăți este, potrivit art. 5.1 din contract de 10.003.884,03 lei (fără TVA), echivalentul a 3.150.730,38 euro, la care se adaugă TVA de 1.900.737,97 lei, echivalentul a 598.638,77 euro la cursul de schimb de 3.1751 lei/ euro, comunicat de BNR în ziua de 02 august 2007.
în cuprinsul aceluiași articol părțile au prevăzut că acest preț,, acoperă proiectarea, livrarea de echipament, execuția, finalizarea și punerea în funcțiune a Stației de Transformare 110/20/10 kv Câmpina, conform anexelor la prețul contract".
Ca orice contract de achiziție publică contractul încheiat de părți care prevede un preț pentru întreaga lucrare este supus dispozițiilor art. 97 din HG nr. 925/ 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din OUG nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
S-a reținut de către instanța de fond că, în conformitate cu alin. (4) al articolului menționat, ajustarea prețului contractului de achiziție publică este posibilă fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3) al aceluiași articol și în cazul menționat la lit. a), respectiv "atunci când survin circumstanțe imprevizibile și independente de voința părților, altele decât cele prevăzute la alin (2) lit. a) și b)".
în cauză, părțile au prevăzut în cuprinsul contractului obligațiile achizitorului, clauze cuprinse în art. 11.6, potrivit căruia acesta "este pe deplin responsabil de exactitatea documentelor și a oricăror altor informații furnizate executantului precum și pentru dispozițiile și livrările sale".
Corelativ acestei obligații, deși s-a trecut în titlul privind obligațiile principale ale Executantului, la art. 10.3, părțile au prevăzut că executantul nu va fi răspunzător pentru proiectul și caietele de sarcini, care nu au fost întocmite de el".
La art. 10.5 alin. (2) din contract, părțile au prevăzut de asemenea că "în cazul în care, pe parcursul execuției lucrărilor, survine o eroare în poziția, cotele, dimensiunile sau aliniamentul oricărei părți a lucrărilor, executantul are obligația de a rectifica eroarea constată, pe cheltuiala sa, cu excepția situației în care eroarea respectivă este rezultatul datelor incorecte furnizate, în scris, de către proiectant".
Atât din documentația realizată de reclamantă, cât și din raportul de expertiză și recunoașterile pârâtei prin poziția față de concluziile punctuale ale expertului a rezultat că, în cauză, proiectul tehnic faza CS întocmit de către pârâtă pentru inițierea licitației publice a fost eronat întocmit, ceea ce presupune culpa acesteia.
Acest fapt a avut drept consecință realizarea de către reclamantă a unor lucrări suplimentare care au presupus materiale de construcții și manoperă realizată peste cele prevăzute inițial și implicit costuri suplimentare, care potrivit dispozițiilor contractuale mai sus citate și prevederilor art. 97 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 urmează să fie imputate Achizitorului, respectiv pârâtei.
Reținând că s-au efectuat lucrări suplimentare justificate de erorile documentației inițial întocmite de către pârâtă este certă răspunderea acesteia pentru costul acestor lucrări.
S-a stabilit că revine instanței în această ipoteză să stabilească numai care este valoarea acestor lucrări, în condițiile în care expertiza finală a inginerului S.C., care a avut la bază documentațiile ambelor părți și punctele lor de vedere a prezentat două variante.
Reținând că prima variantă cuprinde numai punctul de vedere al reclamantei, iar cea de a doua, bazată și pe recunoașterile pârâtei, decurge din coloana "cantități corecte", însușită ca și denumire de constructor și asumată în timp și de beneficiar, în cadrul expertizei tehnice, instanța a optat pentru această variantă.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel, atât reclamanta, cât și pârâta.
Reclamanta, CN E. SA, prin apelul declarat, a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei, în calitate de achizitor, la plata sumei de 2.676.469,49 lei reprezentând lucrări suplimentare.
La rândul său, pârâta, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor invocate de părți, având în vedere actele dosarului, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie, a constatat că ambele apeluri sunt nefondate, în esență pentru următoarele considerente :
Din situația de lucrări suplimentare și celelalte înscrisuri, anexa la acțiune și expertiza efectuată în cauză (volum dosar expertiză), rezultă că valoarea lucrărilor suplimentare, efectuate efectiv de reclamanta, sunt in cuantum de 1.606.244,60 lei, varianta a II a, care în mod corect a fost omologata de instanță.
Susținerile apelantei, în vederea omologării variantei I din raportul de expertiză, care stabilește o valoare a lucrărilor suplimentare in cuantumul solicitat prin acțiunea precizată, nu se justifică a fi adoptată, și, ca atare, apelul este nefondat, deoarece această variantă, așa cum arata si expertul, cuprinde unele lucrări colaterale.
Or, pretențiile reclamantei sunt justificate numai in ceea ce privește valoarea lucrărilor necesare ce trebuiau executate pentru buna funcționarea a obiectivului contractat, așa cum a stabilit expertul numit în cauză, valoare care este în cuantum de 1.606.244,49 lei, așa cum corect a acordat instanța de fond.
în ceea ce privește criticile pârâtei, prima critica a fost apreciată ca nefondată.
Astfel, nu se poate considera ca dreptul la apărare al paratei a fost încălcat când a fost prezentă pe tot parcursul soluționării cauzei, a avut posibilitatea să propună probele necesare și să-si argumenteze apărările pe care Ie-a depus si prin întâmpinarea în care a invocat că "prin solicitarea reclamantei se încălca art. 97 din H.G. nr. 925/2006 (întâmpinare fila 46 dosar), temei indicat și in concluziile scrise depuse la dosar cu ocazia închiderii dezbaterilor.
Motivul de apel, referitor la faptul că expertiza este incompletă, a fost apreciat și el ca nefondat, fiind analizat de instanța si când s-a pronunțat asupra cererii de completare a probatoriilor.
Faptul invocat de pârâtă, că la stabilirea pretențiilor reclamantei nu s-a avut în vedere valoarea lucrărilor la care a renunțat față de contract și o eventuală compensare a acestora, nu poate fi reținut, deoarece instanța de fond nu a fost investită cu o cerere reconvenționala din partea pârâtei în condițiile art. 119 C. proc. civ., cu pretenții pe care sa le evalueze, timbreze in conformitate cu legea 146/1997 și cu privire la care să propună și să administreze toate probele necesare.
Al treilea motiv de apel a fost apreciat ca nefondat, deoarece prețul contractului a fost stabilit de reclamanta, care a câștigat licitația în raport de caietul de sarcini din documentație.
Pe parcursul executării lucrării a rezultat necesitatea efectuării unor lucrări neprevăzute care a dus si la modificări in ceea ce privește termenul de execuție al lucrării, situație acceptata de parata așa cum rezulta din actul adițional nr. 1/2009.
Din acest act adițional rezulta expres că prelungirea duratei de execuție este motivata de necesitatea executării unor lucrări neprevăzute in raport de situația reala de pe teren ce a apărut după semnarea contractului, situație însușită de parata prin semnarea actului .
în această situație, instanța de apel a stabilit că ajustarea prețului contractului prin includerea lucrărilor suplimentare necesare nu încalcă dispozițiile art. 97 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006.
Ajustarea prețului contractului cu valoarea lucrărilor suplimentare in cuantum de 1.606.244,60 lei, prețul din contract fiind 10.003.884,03 lei nu poate duce la alterarea rezultatului procedurii de atribuire, mai ales ca așa cum s-a arătat necesitatea executării acestor lucrări a apărut după verificarea situației pe teren pe parcursul executării lucrării.
Cu privire la al patrulea motiv de apel, in sensul ca la stabilirea cuantumului pretențiilor reclamantei nu s-au avut in vedere renunțările la proiectul inițial, critica este comună cu cea exprimata in al doilea motiv de apel.
Atâta timp cât pârâta nu a investit instanța cu o cerere reconvențională în sensul pretențiilor sale, nu poate invoca o eventuală compensare a datoriilor reciproce.
Nici critica referitoare la greșita interpretare de către instanța de fond a contractului dintre părți nu a fost apreciată ca întemeiată.
Art. 10 .5 alin. (2) din contract reținut de instanța de fond si invocata de apelantă, care este cuprinsa in obligațiile principale ale executantului, îl exonerează pe acesta de rectificarea unei erorii constatate daca aceasta provine din furnizarea unor date incorecte de către proiectant.
Or, atâta timp cât necesitatea executării de lucrări suplimentare a apărut așa cum rezulta din actul adițional nr. 1/2009 în "concordanta cu situația reala din teren", se poate retine existenta unei erori cu ocazia întocmirii caietului de sarcini care a stat la baza documentației de atribuire si încheierii contractului de achiziție.
Chiar apelanta prin motivul respectiv de apel recunoaște ca proiectul tehnic al lucrării nu era complet, situație care justifica pretențiile reclamantei cu privire la plata unor necesare lucrări suplimentare .
Ultima critică cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată este nefondată, deoarece din sentința instanței de fond, rezultă ca au fost acordate in conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. și reprezintă onorariu de expert, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, în măsura admiterii cererii.
Față de toate considerentele de mai sus, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 12 din 2 februarie 2012, a respins recursurile ca nefondate.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs SC F.D.E.E. - E.D.M.N. SA - S.D.E.E care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
în drept a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. respectiv:
1. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 97 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 925/2006.
Recurenta a arătat că ajustarea prețului este permisă numai cu caracter excepțional, iar circumstanțele imprevizibile și independente de voința părților la care se referă textul legal sunt asimilate cazului de forță majoră.
Apariția unor lucrări neprevăzute în raport de situația reală de pe teren nu constituie o circumstanță imprevizibilă și independentă de voința părților, ci dimpotrivă este ușor de anticipat de un executant minim diligent.
De asemenea s-a învederat că posibilitatea ajustării prețului prevăzute la alin. (5) al art. 97 poate fi făcută doar în măsura acoperirii creșterii costurilor și nu trebuie să conducă la alterarea rezultatului procedurii de atribuire, prin anularea sau diminuarea avantajului competitiv pe baza căruia contractantul respectiv a fost declarat câștigător.
îndeplinirea primei condiții nu a făcut obiectul analizei de către niciuna dintre instanțele anterioare, iar a doua limită are caracter absolut, iar motivarea instanței de apel lipsește de efect cea de-a doua limitare privind măsura în care poate avea loc ajustarea prețului.
2. Hotărârea instanței de apei a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 119 C. proc. civ.
Astfel, în literatura de specialitate s-a reținut că pârâtul nu este obligat de a formula cerere reconvențională, acesta putând să-și valorifice pretențiile fie pe cale separată, fie pe cale de apărare pentru a obține reducerea sau chiar anihilarea pretențiilor formulate de reclamantă.
Solicitând instanței să țină seama de valoarea lucrărilor la care s-a renunțat pe parcursul executării, pârâta nu a urmărit restituirea de către reclamantă a sumelor reprezentând contravaloarea lucrărilor la care s-a renunțat ci a urmărit să arate instanțelor că valoarea lucrărilor suplimentare solicitată se regăsește în valoarea totală a lucrărilor ce va fi plătită, dacă în acest sens s-ar avea în vedere deducerea din valoarea totală a lucrărilor a celor la care s-a renunțat.
3. Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește stabilirea cuantumului sumei de plată către apelanta-reclamantă.
S-a învederat că instanța de apel nu a verificat și nu a răspuns criticilor aduse de apelanta-pârâtă cu privire la faptul că în suma de 1.607.244,60 lei au fost cuprinse în mod greșit și fără să fi fost stabilită de expert cheltuieli de finanțare nedovedite și nejustificate și operațiuni de transformare RON/ euro/ RON în cuantum total de 524.339,22 lei.
Prin urmare, în mod greșit instanța de apel a respins apelul reclamantei pârâte sub aspectul sumei la aceasta ar putea fi obligată la plată către reclamantă, neținând cont de constatările părții care în raportul de expertiză suplimentar a stabilit că susținerile pârâtei sunt reale.
Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate de recurentă, înalta Curte constată următoarele:
Reclamanta a învestit instanța de fond cu o acțiune în pretenții, având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor suplimentare necesare pentru darea în folosință a obiectivului "Modernizare conexiune 20 + 10 kv în stația trafo 110/20/10 kv Câmpina", lucrări care includ costuri de materiale și manoperă ce exced documentației ce a stat la baza încheierii contractului din 28 ianuarie 2008.
Instanța de apel a stabilit că ajustarea prețului contractului prin includerea lucrărilor suplimentare necesare nu încalcă dispozițiile art. 97 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Astfel, s-a reținut că, pe parcursul executării lucrării a rezultat necesitatea efectuării unor lucrări neprevăzute, care a dus si la modificări in ceea ce privește termenul de execuție al lucrării, situație acceptata de parata, așa cum rezulta din actul adițional nr. 1/2009.
Din acest act adițional rezulta expres că prelungirea duratei de execuție este motivată de necesitatea executării unor lucrări neprevăzute în raport de situația reală de pe teren ce a apărut după semnarea contractului, situație însușită de pârâtă prin semnarea actului.
Față de situația de fapt reținută de instanța de apel, înalta Curte apreciază ca fiind fondată critica recurentei referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 97 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 925/2006.
în acest sens, se reține pe de o parte că reclamanta nu a invocat ca temei juridic al acțiunii sale textul legal evocat mai sus, iar pe de altă parte că ajustarea prețului este permisă numai cu caracter excepțional. Circumstanțele imprevizibile și independente de voința părților la care se referă textul legal nu au fost analizate de Curtea de Apel, reținându-se de către aceasta numai că lucrările executate au fost neprevăzute de părți, fiind rezultatul unor erori din caietul de sarcini.
De asemenea, motivarea care se referă la analiza prevederilor alin. (5) al aceluiași text de lege este neconvingătoare întrucât ajustarea prețului contractului intervine întotdeauna pe parcursul derulării acestuia, respectiv după finalizarea procedurii de atribuire.
Prin urmare, instanța de apel nu a lămurit toate împrejurările cauzei, atât din punct de vedere al temeiului juridic al acțiunii, cât și din punct de vedere al aplicării normelor legale în materia achizițiilor publice, în măsura în care se aprecia că acestea sunt incidente în cauză, ceea ce ar atrage și o altă calificare a căii de atac.
în ceea ce privește motivul de recurs referitor la aplicarea greșită a art. 119 C. proc. civ., acesta nu poate fi reținut întrucât litigiul are ca obiect lucrările suplimentare executate de reclamantă, iar pretențiile pârâtei referitoare la o eventuală compensare a datoriilor puteau fi valorificate pe calea unei cereri reconvenționale pe care aceasta nu a formulat-o.
Cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la împrejurarea că instanța de apel nu a răspuns criticilor formulate în apel cu privire la reținerea greșită ca datorată a sumei de 524.339,22 lei, cheltuieli de finanțare și operațiuni de transformare valută nu poate fi primit.
Astfel, instanța de apel a răspuns celui de-al patrulea motiv de apel, iar împrejurarea că răspunsul este comun cu cel exprimat față de cel de-al doilea motiv de apel nu este de natură a conduce la concluzia că hotărârea este nemotivată sau că aceasta nu răspunde criticilor pârâtei.
Ținând cont de faptul că și în recurs intimata, prin întâmpinare a arătat că nu există nicio ajustare a prețului sau o modificare a ofertei sale, ci de remunerarea unor lucrări suplimentare, înalta Curte apreciază că pricina nu a fost lămurită sub toate aspectele, referitoare la incidența și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 97 din H.G. nr. 95/2006 față de obiectul acțiunii.
Față de cele reținute, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 18/2013. Civil → |
|---|
