ICCJ. Decizia nr. 191/2013. Civil. Obligaţie de a face. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 191/2013
Dosar nr. 4164/1/2012
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare constată următoarele:
Prin decizia nr. 3524 din 18 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.I. împotriva deciziei nr. 989 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
S-a reţinut, din verificarea celor două decizii indicate ca fiind contradictorii, că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv nu este întrunită tripla identitate impusă de norma procedurală, obiectul şi cauza celor două litigii fiind diferită.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare S.I., întemeiată pe prevederile art. 317 C. proc. civ., arătând că a luat cunoştinţă de soluţia pronunţată, urmând a depune motivele după redactarea deciziei, fapt care nu s-a întâmplat până în prezent.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., indicat de contestatoare ca temei de drept al cererii sale, „h otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
În înţelesul textului de lege menţionat, care reglementează contestaţia în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situaţia îndeplinirii cerinţelor expres determinate.
Or, în cauză, prin decizia nr. 3524 din 18 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.I. împotriva deciziei nr. 989 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reţine că demersul judiciar nu poate fi primit, în cauză contestatoarea indicând numai temeiul de drept pe care şi-a întemeiat cererea, respectiv prevederile art. 317 C. proc. civ., fără însă a arăta, în concret, motivele pe care se întemeiază.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare astfel formulată, prin care nu se pot identifica motivele prevăzute de textul de lege în baza căruia a fost exercitată calea extraordinară de atac, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.I. împotriva deciziei nr. 3524 din 18 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 192/2013. Civil. Fond funciar. Contestaţie... → |
|---|
