ICCJ. Decizia nr. 1937/2013. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1937/2013
Dosar nr. 11303/63/2011
Şedinţa publică de la 16 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 41/2012 de Ia 28 ianuarie 2012, a respins excepţia prescripţiei invocate de pârâta Asociaţia de proprietari nr. X1, a admis în parte acţiunea precizată de reclamanta R.A. Termoficare şi a obligat pârâta la plata sumei de 101.844,35 RON reprezentând penalităţi, reţinând că plăţile efectuate de pârâtă au întrerupt cursul prescripţiei, iar energia termică furnizată în cursul anului 2009 a fost achitată cu întârziere.
Prin decizia nr. 97 de la 20 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a respins apelul formulat de pârâta Asociaţia de Proprietari nr. X1 Craioviţa Nouă, a admis apelul reclamantei R.A. Termoficare Craiova, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 8.570,32 RON reprezentând cheltuieli de judecată aferente fondului şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, cu motivarea că, în lipsa cereri reconvenţionale, înscrisurile depuse la dosar sau calculul sumei pretins datorate de către reclamantă, nu puteau constitui temei al reducerii pretenţiilor formulate prin cererea de chernare în judecată. Referitor la apelul reclamantei, instanţa de apel a dispus admiterea acestuia, apreciind că pârâta se află în culpă procesuală, chiar dacă şi-a îndeplinit parţial obligaţiile pe parcursul procesului.
Împotriva acestei decizii, pârâta Asociaţia de Proprietari nr. X1 Craioviţa Nouă a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate şi, pe fond respingerea acţiunii reclamantei, invocând drept motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a învederat că decizia recurată este dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor legale în materie, fiind încălcat principiul disponibilităţii şi cu nesocotirea probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri şi expertiza tehnică.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi temeiul de drept invocat, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, principiul disponibilităţii în procesul civil lăsând la libera apreciere a părţii formularea unei cereri reconvenţionale, determinând obiectul pretenţiilor în limitele cărora urmează a fi soluţionat litigiul.
Art. 119 C. proc. civ. reglementează dreptul pârâtei de a formula cerere reconvenţională dacă are pretenţii în legătură cu cererea sau mijloacele de apărare ale reclamantei, singura condiţie impusă de legiuitor fiind existenţa unei legături între aceasta şi cererea principală, adică să izvorască din acelaşi raport juridic.
Pârâta din prezenta cauză nu s-a conformat prevederilor anterior menţionate, astfel încât, fără a fi fost învestită cu o cerere reconvenţională, instanţa nu poate, din oficiu, să oblige pe reclamantă în propria-i acţiune, cererea de scădere la care face referire pârâta trebuind a îmbrăca forma unei cereri reconventionale şi nu a unei cereri adresate reclamantei R.A. Termoficare.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1441 C. civ. în vigoare la momentul introducerii acţiunii, când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera compensaţia legală, unul dintre creditorii reciproci se poate adresa instanţei de judecată care va aprecia şi va putea dispune stingerea datoriilor reciproce până la concurenţa celei mai mici.
Aşadar, în cazul în care pârâta dorea să invoce compensaţia judiciară, el trebuia să formuleze cerere reconventională, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza dedusă judecăţii, instanţa neputându-se substitui voinţei părţilor.
Cu privire la motivul de recurs privind greşita apreciere a probelor administrate în cauză, înscrisuri şi expertiză contabilă, Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă a adus o critică generică, sub acest aspect, hotărârii pronunţate de instanţa de apel, iar menţiunea vizând greşita stabilire a situaţiei de fapt nu mai poate fi valorificată în această cale de atac, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece punctele 10 şi 11 nu mai există ca motive de nelegalitate, ca urmare a abrogării acestora prin O.U.G. nr. 138/2000.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Asociaţia de Proprietari nr. X1 Craioviţa Nouă împotriva deciziei nr. 97 de la 20 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Asociaţia de Proprietari nr. X1 Craioviţa Nouă împotriva deciziei nr. 97 din 20 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1936/2013. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1939/2013. Civil. Acţiune în anulare a... → |
|---|
