ICCJ. Decizia nr. 197/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 197/2013
Dosar nr. 46214/3/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2013
Asupra cauzei constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 386 din 18 martie 2009 a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantul C.C.G. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prin decizia nr. 564/ A din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul C.C.G., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 11 noiembrie 2010.
La 5 octombrie 2011, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părţilor, în condiţiile în care niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 8 noiembrie 2012, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
În raport de textele de lege incidente, se reţine că aspectele prezentate de recurent referitoare la starea sănătăţii sale nu sunt de natură a suspenda cursul perimării.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 5 octombrie 2011, data suspendării judecării cauzei pentru lipsa părţilor şi până la 8 noiembrie 2012, data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, din vina părţilor nefiind întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul C.C.G. împotriva deciziei nr. 564/ A din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 212/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
