ICCJ. Decizia nr. 23/2013. Civil
| Comentarii |
|
Prin Sentința nr. 1216 din 11 septembrie 2000 Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de SC D.P. SRL împotriva pârâților SC I. SRL, SC M. SRL, P.M., B.I. și P.F. și a constat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC I. SRL și SC M. SRL autentificat sub nr. 2707 din 23 mai 2000 de către notar public D.T.
Prin sentința nr. 86 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Dolj, a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuientul P.F. împotriva sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar și pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de SC D.P. SRL.
Prin sentința nr. 2759 din 18 octombrie 2011, Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuientului D.I. în nume propriu, a admis în parte acțiunea formulată de revizuientul D.I., în calitate de succesor în drepturi al SC D.P. SRL, a desființat sentința nr. 86 din 17 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar, iar pe fond a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul P.F.
Totodată, a menținut dispozițiile sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar, a respins acțiunea formulată de D.I., în nume propriu, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, a respins acțiunea formulată de SC D.P. SRL ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală și a respins acțiunea formulată împotriva SC I. SRL, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală .
S-a reținut de către instanța de fond, că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a revizuientei SC D.P. SRL și a intimatei SC I. SRL este întemeiată, având în vedere că acestea au fost dizolvate și radiate din registrul comerțului în data de 2 aprilie 2003, respectiv 1 iulie 2005.
Excepția lipsei calității procesuale active a revizuientului D.I., în calitate de succesor în drepturi al SC D.P. SRL, este neîntemeiată, întrucât acesta avea calitatea de asociat unic al SC D.P. SRL iar după radierea acesteia din registrul comerțului a devenit succesor în drepturi al acestuia în temeiul art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Excepția lipsei de interes a revizuientului D.I. este neîntemeiată, în condițiile în care prin acțiunea promovată în calitate de succesor în drepturi al SC D.P. SRL aceasta urmărind retractarea unei hotărâri pe care o consideră nelegală și temeinică.
în ceea ce privește fondul cauzei Tribunalul a reținut că prin sentința nr. 1216 din 11 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 25 mai 2000 încheiat între SC I. SRL Craiova și SC M. SRL Craiova, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 14 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova.
Urmare a cererii de revizuire formulată de P.F., Tribunalul Dolj a pronunțat sentința nr. 86 din 17 februarie 2005, prin care s-a admis cererea, s-a desființat sentința nr. 1216 din 11 septembrie 2000 a Tribunalului Dolj, iar pe fond a respins acțiunea.
Prin hotărârea penală nr. 140/2002 a Curții de Apel Pitești, modificată prin decizia nr. 5761/09/12/2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus anularea proceselor-verbale de licitație care au stat la baza hotărârilor judecătorești prin care s-a considerat că SC D.P. SRL este proprietar, astfel că, instanța a înlăturat întreg suportul juridic care a constatat valabilitatea respectivelor procese-verbale de licitație și a reținut incidența art. 322 pct. 4 teza II C. proc. civ.
S-a constatat că, prin decizia nr. 840/ R din 14 iulie 2011 Curtea de Apel Pitești a casat în parte decizia nr. 307 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. proc. civ., fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei, printre care și cererea de anulare a proceselor verbale din 26 și 29 ianuarie 1992.
Decizia penală nr. 140/R/2002 a Curții de Apel Pitești a fost desființată prin decizia nr. 881 din 6 decembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în urma rejudecării recursului de către Curtea de Apel Pitești, a fost menținută Decizia penală nr. 307/2001 a Tribunalului Vâlcea prin care a fost respinsă cererea de anulare a proceselor verbale din 26 și 29 ianuarie 1992.
S-a mai reținut, că prin sentința nr. 2747 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis cererea de revizuire formulată de D.I., s-a desființat sentința nr. 1818 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj și s-a respins cererea de revizuire formulată de SC I. SRL, menținându-se dispozițiile sentinței nr. 283 din 28 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj.
Tribunalul Dolj a constatat incidența art. 322 pct. 5 teza finală C. proc. civ., în condițiile în care sentința nr. 86/2005 a Tribunalului Dolj s-a întemeiat pe decizia penală nr. 5761 din 9 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost desființată ulterior.
Instanța a constatat că D.I. nu a fost parte în dosar în nume propriu, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel intimații P.F., P.M. și B.I., care au învederat că în mod neîntemeiat au fost respinse excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a intimatului revizuient D.I., în calitate de succesor în drepturi al SC D.P. SRL și îl asimilează pe revizuient unui succesor și continuator în drepturi al SC D.P. SRL (societate dizolvată în 2 aprilie 2003 și radiată ulterior) în temeiul art. 10 din Legea nr. 31/1990 modificată și completată.
Sub acest aspect, hotărârea instanței conține motive în drept străine de natura pricinii, întrucât textul art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, avea un alt conținut la data dizolvării și radierii SC D.P. SRL, astfel că instanța putea să se refere la art. 231 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în varianta de la momentul dizolvării SC D.P. SRL.
Din conținutul art. 231, se observă cu ușurință că trebuie făcută trimitere și la alin. (2) al aceluiași articol, esențial din punctul de vedere al apelanților, cu privire la data și modalitatea de transmitere a patrimoniului.
în condițiile în care la dosarul cauzei nu există nici un document financiar contabil al SC D.P. SRL, instanța nu putea cunoaște că bunurile imobile ce făceau obiectul proceselor verbale de negociere din 26 și 29 ianuarie 1992, se găseau ori nu în patrimoniul acestei societăți.
Potrivit susținerilor apelantelor, deși nu există dovada că aceste active nu se aflau în patrimoniul SC D.P. SRL la momentul dizolvării și nu a fost analizată data la care s-ar fi putut transmite universal acest patrimoniu către asociatul unic, se apreciază în mod arbitrar că D.I. ar fi continuator în drepturi al unei societăți dizolvate doar cu privire la activele ce făceau obiectul proceselor - verbale din 26 și 29 ianuarie 1992, acesta fiind argumentul esențial al excepției lipsei calității procesuale active a intimatului - revizuient D.I.
Chiar dacă s-ar presupune că activele se aflau în patrimoniul societății, prin sentința de revizuire nr. 1818 din 25 aprilie 2003 dată de Tribunalul Dolj a fost desființată sentința nr. 283 din 28 februarie 2002, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de SC D.P. SRL privind constatarea nulității proceselor- verbale din data de 28 ianuarie 1992 și 3 martie 1992 transcrise sub nr. 2452 din 3 martie 1992 și s-a respins inclusiv cererea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 19180/15 iulie 1994.
Aceste elemente justifică excepțiile lipsei calității procesuale active și excepției lipsei de interes a revizuientului D.I., în calitate de succesor în drepturi al SC D.P. SRL în promovarea unei astfel de cereri.
în plus, intimatul nu a probat niciodată cu un extras de Carte Funciară de informare, că ar fi notat litigii cu privire la acest teren, ceea ce întărește și mai mult prezumția bunei credințe a dobânditorilor succesivi ai terenului din ultimii 20 de ani.
Procesele - verbale de licitație invocate de acesta nu constituie titlu de proprietate, căci instanțele penale au stabilit că la 26 ianuarie 1992 nu a avut loc nici o licitație, președinta comisiei de lichidare C.A.P. Livezi fiind sancționată pentru acest lucru, după cum aceleași instanțe au stabilit definitiv că doar nu D.I. este cel care ar fi comis falsul, ceea ce nu exclude vinovăția altor persoane cu privire la întocmirea falsă a unor acte de care se prevalează în prezent D.I.
Cu atât mai mult, revizuirea sentinței nr. 86 din 17 februarie 2005, nu se impunea deoarece decizia nr. 840/ R din 14 iulie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală, stabilește definitiv că falsul celor două procese - verbale din 26 și 29 ianuarie 1992 nu a fost săvârșit de inculpat, comiterea falsului putând fi imputată altor persoane.
S-a depus întâmpinare de către D.I., care a învederat că, argumentul esențial care a stat la baza admiterii cererii de revizuire prin sentința nr. 86/2005 a Tribunalului Dolj a fost decizia penală nr. 5761 din 9 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus anularea actelor de licitație și de proprietate pentru teren și silozuri.
în prezent aceste decizii nu mai există, ambele fiind casate, astfel că actele de licitație și de proprietate sunt valabile, nefiind anulate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, intimatul a arătat că la data radierii, 2 aprilie 2003, cele două bunuri, terenul și silozurile, existau și erau în evidentele contabile ale SC D.P. SRL.
La acea dată, a radierii, s-au aplicat prin voința legii prevederile art. 231 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia patrimoniul existent trece în proprietatea asociatului unic D.I., iar faptul că intimatul a invocat prevederile art. 237 pct. 10 din Legea 31/1990 - este pentru a evidenția că situația juridică născută sub imperiul vechii legi a continuat și sub noua reglementare.
în ceea ce privește excepția lipsei de interes, intimatul a arătat că justifică un interes legitim și actual pentru ca hotărârea dată pe baza unor hotărâri desființate să fie la rândul ei, desființată.
Prin decizia nr. 58 din 11 aprilie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de intimații B.I., P.F. și P.M., cu domiciliul ales la SPARL S. și Asociații din Craiova, împotriva sentinței nr. 2759 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, în dosar, în contradictoriu cu revizuientii SC D.P. SRL CRAIOVA, D.I., intimatele SC I. SRL, București și SC M.E. SRL (fosta SC M. SRL), București.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
S-a susținut în primul rând de către apelanți că, în mod neîntemeiat au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes a intimatului revizuient D.I., în calitatea acestuia de succesor în drepturi a SC D.P. SRL.
în ceea ce privește prima excepție invocată, a lipsei calității procesuale pasive a intimatului revizuient D.I., în calitatea acestuia de succesor în drepturi a SC D.P. SRL trebuie evidențiat că, această calitate procesuală, în general, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat la raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel ce pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pasivă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremtorie.
în speță, este adevărat, că textul art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată în M. Of. nr. 33 din 29 ianuarie 1998 nu-și avea aplicabilitatea, ci dispozițiile art. 231 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (în varianta la momentul dizolvării SC D.P. SRL), numai că aceasta nu schimbă cu nimic situația de fapt, în sensul că, deși instanța de fond a invocat alte prevederi legale, D.I. avea calitatea de asociat al SC D.P. SRL și deci de succesor și continuator în drepturi al acestei societăți.
S-a mai susținut de către apelanți, că la dosar nu există nici un document financiar contabil care să ateste că bunurile în speță, ce se găseau în patrimoniul SC D.P. SRL, însă acest aspect nu prezintă relevanță atâta timp, cât din actele dosarului reiese că respectivele bunuri au fost cumpărate de SC D.P. SRL prin licitație publică de la C.A.P. Livezi, potrivit proceselor verbale din 26 și 29 ianuarie 1992.
Referitor la cea de-a doua excepție ridicată de apelantă, a lipsei de interes a intimatului revizuient D.I., în calitatea acestuia de succesor în drepturi a SC D.P. SRL.
Putem spune că, prin interes înțelegem folosul practic și imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv; să fie legitim, atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv; să fie născut și actual, adică să existe în momentul în care este formulată acțiunea, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu; să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune.
Ori, intimatul revizuient D.I. avea tot interesul să obțină bunurile care au aparținut lui SC D.P. SRL, în calitatea sa de succesor în drepturi ale acestei societăți.
Cât privește fondul cauzei, se constată că SC D.P. SRL Craiova a cumpărat de la C.A.P. Livezi, prin licitația publică din 26 ianuarie 1992, prețul fiind achitat în baza facturii din 30 ianuarie 1992 (conform proceselor verbale de la datele respective), suprafața de 10.570 m.p., împreună cu clădirile aferente.
Pe de altă parte, SC O. SRL a cumpărat prin licitație publică organizată la 28 ianuarie 1992 și 3 martie 1992, tot de la CAP Livezi același teren (cu silozurile respective), pe care l-a vândut către SC I. SRL Craiova, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 19180/1994.
La rândul ei SC I. SRL Craiova a înstrăinat imobilul în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare din 23 mai 2010 către SC M. SRL Craiova.
Ulterior, prin sentința nr. 283 din 28 februarie 2000 a Tribunalului Dolj s-a constatat nulitatea contractului încheiat între SC I. SRL și SC O.SRL, hotărâre cea fost menținută prin decizia nr. 1389 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, care a respins apelul și prin decizia nr. 1602 din 5 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție (prin respingerea recursului).
Urmare a acțiunii promovată de SC D. SRL, Tribunalul Dolj prin sentința nr. 1216 din 11 septembrie 2010 a constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare din 23 mai 2000 încheiat între SC I. SRL Craiova și SC M. SRL Craiova, iar prin decizia nr. 14 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a respins apelul împotriva sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000.
în ceea ce privește procesele - verbale de licitație din 26 ianuarie 1992 și 29 ianuarie 1992, acestea au fost anulate prin Decizia nr. 5761 din 9 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care a admis recursul în anulare promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 1400 din 12 martie 2002 a Curții de Apel Pitești.
Ținând cont de această hotărâre, a fost promovată o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 1216 din 11 septembrie 2000 a Tribunalului Dolj de către P.F., admisă prin sentința nr. 86 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Dolj, care a desființat sentința nr. 1216 din 11 septembrie 2000 și a respins acțiunea, cu argumentul că suportul juridic privind valabilitatea proceselor - verbale de licitație din 26 și 29 ianuarie 1992 va fi înlăturată.
Decizia nr. 5761/9 decembrie 2003 al înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost revizuită prin Decizia nr. 881 din 6 decembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, completul de 9 judecători, a desființat decizia nr. 5761 din 9 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 1402/2002 a Curții de Apel Pitești și a trimis cauza Curții de Apel Pitești pentru rejudecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și de inculpatul D.I. împotriva deciziei nr. 307 din 14 noiembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea.
Curtea de Apel Pitești, secția penală, a procedat la rejudecarea recursurilor împotriva deciziei penale nr. 307 din 14 noiembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea și a pronunțat Decizia nr. 840/ R din 14 iulie 2011, prin care a casat în parte decizia susmenționată, numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., încetând procesul penal împotriva inculpatului D.I., menținând restul dispozițiilor deciziei.
Prin decizia nr. 307 din 14 noiembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea a fost respinsă cererea de anularea proceselor - verbale de 26 și 29 ianuarie 1992, ceea ce înseamnă că argumentul avut în vedere de către sentința nr. 86 din 17 februarie 2005 nu mai este valabil.
în concluzie, instanța de fond a constatat în mod corect incidența în speță a prevederilor art. 322 pct. 5 final C. proc. civ., desființând sentința nr. 86 din 17 februarie 2005 și pe fond respingând cererea de revizuire formulată de P.F., cu menținerea dispozițiilor sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000 a Tribunalului Dolj.
împotriva deciziei nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, au declarat recurs intimați P.F., P.M. și B.I., întemeiat în drept de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de D.I. împotriva sentinței nr. 86 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Dolj, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință și lipsită de interes, iar în subsidiar, ca fiind lipsită de temei legal.
în criticile formulate, recurenții după o prezentare a situației de fapt, susțin în esență următoarele:
- decizia instanței pronunțată în apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la faptul că, deși a invocat în fața instanței de apel excepția de fond absolută și peremptorie a lipsei capacității de folosință a intimatei SC M.C. SRL Craiova, care a fost radiată la 25 august 2009, această excepție nu a fost analizată de instanța de apel.
- fată de această situație, cererea de revizuire a intimatului D.I. nu se mai poate judeca în contradictoriu cu această persoană juridică care a fost radiată, astfel că în raport de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea este admisibilă, față de înscrisul nou certificatul constatator din 23 februarie 2012 eliberat de ONRC București, care face dovada radierii intimatei SC M.C. SRL Craiova.
- hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., avându-se în vedere că la dosarul cauzei nu a existat nici un document financiar contabil care să facă dovada că la momentul dizolvării SC D.P. SRL din patrimoniul acesteia făceau parte activele incluse în procesele verbale de negociere din 26 și 29 ianuarie 1992.
De altfel intimatul D.I., în nici unul din litigiile invocate cu privire la constatarea nulității unor contracte de vânzare-cumpărare prin care s-a dobândit proprietatea asupra terenurilor și construcțiilor din comuna Podari, nu apare în extrasul de carte funciară vreo mențiune cu privire la existența unor litigii sau sarcini.
Procesele verbale de licitație invocate de acesta nu constituie un titlu de proprietate, întrucât instanțele penale au stabilit că la 26 ianuarie 1992 nu a avut loc nici o licitație.
în această situație, nu se impune revizuirea sentinței nr. 86 din 17 februarie 2005, cu atât mai mult cu cât decizia nr. 840/ R din 14 iulie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală, stabilește definitiv că falsul celor două procese verbale din 26 și 29 ianuarie 1992 nu a fost săvârșit de inculpat, acest fals existând practic, dar fiind comis de alte persoane.
Analizând decizia civilă nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, în raport de criticile formulate, temeiurile de drept invocate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, înalta Curte constată că recursul declarat de intimați P.F., P.M. și B.I., este nefondat.
Din examinarea motivelor de recurs invocate de recurenții intimați, a căror dezvoltare a fost încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că în mod corect Curtea de Apel Craiova, prin decizia recurată a respins apelul acestora declarat împotriva sentinței nr. 2759 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în raport de situația de fapt, reținând că în cauză sentința nr. 86 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Dolj, care a făcut obiectul revizuirii, s-a întemeiat pe decizia penală nr. 5761 din 9 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus anularea actelor de proprietate emise pe numele revizuientului, pentru imobilul situat în corn. Podari, sat Braniște, jud. Dolj, care a fost desființată ulterior, instanța admițând revizuirea și desființând sentința nr. 86/2005, cu menținerea dispozițiilor sentinței nr. 1216 din 11 septembrie 2000 și respingerea cererii de revizuire formulată de P.F., instanța constatând că D.I. nu a fost parte în dosarul în nume propriu, astfel că a admis excepția lipsei calității sale procesuale.
Este știut că potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Critica recurenților intimați prin care aceștia au susținut greșita aplicare de către instanța de apel a disp. art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu a analizat excepția lipsei capacității de folosință a intimatei SC M.C. SRL Craiova, fată de înscrisul'nou depus la dosarul cauzei, constând în certificatul constatator nr. 553107/23 februarie 2012 eliberat de ONRC București, care face dovada radierii intimatei SC M.C. SRL Craiova la data de 25 august 2009, din Registrul Comerțului nu poate fi primită, avându-se în vedere că, pe de o parte aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de norma legală menționată, respectiv deși are calitatea de înscris existent la momentul judecății cauzei, acesta nu a fost reținut de partea potrivnică, și nici nu a fost imposibil de înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,nefăcându-se dovada existenței unei împrejurări care a împiedicat-o să îl invoce.
Mai mult decât atât, se constată că excepția lipsei capacității de folosință a intimatei SC M.C. SRL Craiova, a fost invocată de recurenții intimați cu nerespectarea dis. art. 115 și art. 132 C. proc. civ., prin notele scrise aflate la filele 44-47, în dosarul de apel, după terminarea dezbaterilor în ședință publică, aspect față de care instanța nu a putut să facă nici aplicarea art. 137 din C. proc. civ.
Prin al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp.art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenții au susținut că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii, în esență invocându-se încălcarea art. 261 C. proc. civ., pe considerentul că la dosarul cauzei nu a existat nici un document financiar contabil care să facă dovada că la momentul dizolvării SC D.P. SRL, din patrimoniul acesteia făceau parte activele incluse în procesele verbale de negociere din 26 și 29 ianuarie 1992, și lipsa extraselor de carte funciară cu mențiuni privind existența unor litigii sau sarcini din dosarele ce aveau ca obiect constatarea nulității unor contracte de vânzare-cumpărare prin care s-a dobândit proprietatea asupra terenurilor și construcțiilor din comuna Podari.
Critica este nefondată întrucât prin invocarea acestui motiv, recurenții pun în discuție chestiuni de netemeinicie și nu de nelegalitate. Astfel se constată că în ceea ce privește decizia nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, nu există contradicție între considerente și dispozitiv, că raționamentul logico-juridic sprijină soluția din dispozitiv. Rediscutarea admisibilității probelor și a aprecierii dacă acestea sunt pertinente nu poate fi examinată într-o cale extraordinară de atac fiind evident faptul că recurenții își exprimă opinia că prin analiza anumitor probe, indicate expres soluția instanței de apel ar fi fost alta și că recurenții prin această cale extraordinară de atac încearcă să îndrepte erori pricinuite de propria lor turpitudine.
Mai mult decât atât, CEDO a subliniat, în repetate rânduri, că doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securității juridice pe motivul că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac-Pchenitchny c.Rusiei, Hotărârea nr. 30422/03, paragraf 26, din 14 februarie 2008.
Față de considerentele expuse, constatând că decizia recurată era legală, făcându-se aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurenții intimați împotriva acesteia a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3583/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 194/2013. Civil → |
|---|
