ICCJ. Decizia nr. 17/2013. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 910 din 3 iunie 2011 Tribunalul Comercial Mureș pronunțată în dosar, a admis în parte cererea de chemare în judecată înaintată și precizată de reclamanții O.A. și O.M.D., împotriva pârâtei SC A. SA, și, pe cale de consecință, a obligat pârâta SC A. SA să plătească suma de 75.000 lei pentru reclamanta O.A. și suma de 75.000 lei pentru reclamantul O.M.D., cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, respingând restul pretențiilor solicitate cu acest titlu de reclamanți.
A respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata unei rente viagere în favoarea reclamantului O.M.D. și de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiate.
A obligat pârâta SC A. SA să plătească reclamanților suma de 12.682 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și să plătească către stat suma de 8.040 lei, reprezentând partea din taxa de timbru de la plata căreia au fost scutiți reclamanții prin încheierea cu nr. 251/ C din 7 februarie 2011 a Tribunalului Comercial Mureș.
în motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că numitul B.M.M., s-a făcut vinovat de producerea accidentului rutier produs pe DN 15 - 60, în afara localității Ogra din județul Mureș, accident în care au fost implicate autobuzul cu nr. de înmatriculare x condus de O.D.I. și autoturismul S. cu nr. de înmatriculare X condus de numitul B.M.M., cu asigurare de răspundere civilă auto valabilă, la societatea pârâtă, conform poliței de asigurare cu nr. X.
Prin urmare, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 48-59 din Legea nr. 136/1997 privind asigurările și reasigurările în România, și cele ale Ordinului nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, astfel că cei doi reclamanți sunt îndreptățiți să primească de la pârâtă, în calitatea sa de asigurător al persoanei vinovate de decesul lui O.C.G., care era soțul reclamantei și tatăl reclamantului, despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului acestuia, având în vedere, condițiile în care a survenit decesul lui O.C.G. și situația familiei acestuia.
De asemeni, s-a reținut că decesului lui O.C.G. a intervenit ca urmare a unui accident rutier produs din culpa conducătorului autoturismului în care se afla acesta, care a pierdut controlul volanului într-o curbă la dreapta prin neadaptarea vitezei la condițiile meteo și de trafic, fiind vorba de o faptă delictuală săvârșită din culpă și că defunctul la data decesului, conform actului eliberat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj, nu era angajat cu carte de muncă, astfel că susținerile reclamanților că acesta era principalul susținător financiar al familiei nu au fost dovedite cu niciun fel de mijloc de probă admis de lege, că reclamanta în vârstă de 30 de ani, întreținea familia, iar reclamantul avea 8 ani, astfel că aceștia vor fi lipsiți de sprijinul moral și material al soțului.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a reținut că acordarea pentru fiecare dintre cei doi reclamanți a sumei de 75.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o despăgubire justă și echitabilă pentru prejudiciul suferit de aceștia ca urmare a decesului defunctului lor soț, respectiv tată, instanța apreciind că o astfel de despăgubire nu va constitui o îmbogățire fără just temei pentru reclamanți.
Instanța a respins cererea introductivă, așa cum a fost ea precizată la data de 12 mai 2011, prin care a fost solicitată obligarea societății pârâte la plata unei rente lunare pentru minorul O.M.D. la nivelul salariului minim brut pe economie, până la majoratul acestuia, pentru neîndeplinirea dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. c) din Ordinul C.S.A. nr. 20/2008 și art. 3 C. civ. și cererea de acordare a penalităților de întârziere pretinse de reclamați, reținând neîndeplinirea dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 și cele ale art. 37 din Ordinul C.S.A. cu nr. 20/2008, ca neîntemeiată.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a plăti reclamantei suma de 12.682 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și de a plăti către stat suma de 8.040 lei, reprezentând partea din taxa de timbru de la plata căreia au fost scutiți reclamanții prin încheierea cu nr. 251/C din 7 februarie 2011 a Tribunalului Comercial Mureș, conform O.G. nr. 51/2008.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât pârâta SC A. SA, cât și reclamanții O.A. și O.M.D., invocând prevederile art. 49, 50 alin. (2), 55 din Legea nr. 136/1995 și Ordinul C.S.A. nr. 20/2008.
Reclamanții O.A. și O.M.D. prin reprezentant legal O.A., prin apelul declarat, au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 lei reclamantei O.A. cu titlu de daune morale și a sumei de 250.000 lei reclamantului O.M.D. cu titlu de daune morale; penalități de 0,1% pe zi calculate la sumele solicitate prin petitele 1 și 2, începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a sumelor datorate; renta lunară echivalentă cu salariul minim brut pe economie, începând cu data de 6 martie 2009 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Prin decizia nr. 20/ A din 20 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de SC A. SA, BUCUREȘTI, împotriva sentinței comerciale nr. 10 din 3 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
A admis apelul declarat de reclamanții O.A. și O.M.D., prin reprezentant legal O.A., cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca, împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o în parte în sensul că, a obligat pârâta SC A. SA, la plata în favoarea minorului O.M.D. a sumei de 700 lei lunar cu titlu de prestație periodică, sumă calculată raportat la salariul minim pe economie în anul 2012, începând cu data de 6 martie 2009 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a obligat intimata - pârâtă la plata în favoarea reclamanților a sumei de 3.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
în privința cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, acordate de către prima instanță reclamanților O.A. și O.M.D. în sumă de 75.000 lei, pentru fiecare, apreciată de pârâtă că fiind nejustificat de mari, în timp ce apelanții-reclamanți au considerat că aceste despăgubiri sunt insuficiente în raport cu prejudiciul moral ce Ie-a fost cauzat, instanța a apreciat că acestea rămân la aprecierea instanței după criterii nepatrimoniale și cel al echității.
în privința cererii de obligare a pârâtei la plata în favoarea reclamantului O.M.D. a rentei lunare, curtea a apreciat-o ca întemeiată, conform prevederilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 și art. 26 din Ordinul nr. 20/2008, care instituie obligația asigurătorului de a acorda despăgubiri pentru toate prejudiciile pentru care asigurații răspund delictual față de terțe persoane, dovedite prin mijlocele de probă aflate la dosar.
în privința cererii de acordare a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere, penalități prevăzute de art. 37 din Ordinul C.S.A. nr. 20/2008, curtea a reținut că sunt nefondate, nefiind îndeplinite cerințele legale, iar cu privire la cheltuielile de judecată acordate la fond, că acestea au fost stabilite corect în raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SA BUCUREȘTI, care a solicitat admiterea recursului, modificarea parțială a deciziei, în sensul exonerării societății sale de la plata ratei lunare acordate în cuantum de 700 lei, cu titlu de prestație lunară.
Recurenta - reclamantă își subsumează criticile motivelor reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, că prin hotărârea pronunțată instanța de control judiciar a interpretat eronat situația de fapt proprie cauzei.
Recurenta reproșează instanței de apel faptul că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unei persoane, trebuie să se aibă în vedere salariu de bază minim brut pe economie, pentru persoanele păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare și că în speță reclamantul O.M.D., minor la data producerii accidentului nu realiza nici un fel de venituri, înainte de decesul tatălui său, astfel că nu este îndreptățit să primească o rentă viageră, așa cum prevede art. 49 alin. (1) lit. c). din Ordinul C.S.A. 20/2008.
Conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, motiv pentru care înalta Curte va lua în examinare excepția nulității cererii de recurs prin raportare la dispozițiile art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Conform, art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1 - 9, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Deși recurenta-reclamantă formulează critici, pe care le subsumează motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că dezvoltarea motivelor de recurs făcute nu indică în mod concret dispoziția legală încălcată sau greșit aplicabilă, astfel că acestea nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, și nici nu pot face obiectul controlului de legalitate.
Motivarea recursului, așa cum s-a arătat mai sus, vizează numai aspecte de netemeinicie legate de stabilirea situației de fapt și greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.
Prin urmare, recursul nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea situației de fapt și re interpreta rea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu se poate realiza un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia.
Or, art. 304 alin. (1) și art. 3021C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor.
în considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 3021lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs a cuprins, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a constatat nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 3021lit. c) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 139/2013. Civil → |
|---|
