ICCJ. Decizia nr. 2327/2013. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2327/2013
Dosar nr. 1390/2/2012
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 22/2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea SC A.S. SRL, în contradictoriu cu intimata Banca T. SA Cluj, Sucursala Pantelimon împotriva încheierii din data de 1 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 3218/94/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut că încheierea premergătoare unei hotărâri este prin natura sa o hotărâre, conform art. 255 alin. (2) C. proc. civ. şi că are acelaşi regim de atacare prin căile de atac cu hotărâre de finalizare a cauzei respective.
Întrucât, în speţă, reclamanta a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinţei civile nr. 3777/2010, recursul fiind declarat tardiv, potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea pronunţată în calea de atac a recursului este irevocabilă, neputând fi exercitată o nouă cale de atac de aceeaşi natură.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC A.S. SRL invocând prevederile art. 318 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 637 R din 27 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia de inadmisibilitate şi a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a reţinut că art. 318 C. proc. civ. dă dreptul formal unei părţi de a ataca, în anumite condiţii, îndeplinite în speţă, o hotărâre judecătorească irevocabilă.
A mai reţinut Curtea de Apel că, contestatoarea nu a dovedit săvârşirea unei greşeli materiale în soluţionarea deciziei civile atacate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea SC A.S. SRL, precizând că va formula motivele de recurs în termenul legal, după comunicarea hotărârii atacate.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată.
Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum şi cele date în apel” iar în conformitate cu prevederile art. 320 alin. (2) C. proc. civ., „Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.”
În speţă, pârâţii au formulat recurs împotriva deciziei nr. 637 R din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respinsă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 22/2012 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea SC A.S. SRL, or, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele produse sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
În speţa dedusă judecăţii, recurenta a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii irevocabile pronunţată în recurs nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condiţiile legii, doar căile extraordinare de atac.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) şi art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta SC A.S. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta SC A.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 637 R din 27 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2247/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2330/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
