ICCJ. Decizia nr. 246/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 246/2013
Dosar nr. 6451/62/2008
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 309/ S din 22 noiembrie 2010, Tribunalul Braşov a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor C.L. Braşov şi S.R. prin M.F.P. şi prin C.C.S.D.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor P.M. Braşov şi M. Braşov prin P., excepţia tardivităţii precizării contestaţiei şi prematurităţii solicitării despăgubirilor în numerar.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D., ca fiind fără obiect.
A admis, în parte, contestaţia formulată de către contestatorii S.U., S.C. (fostă S.), S.C.O. în contradictoriu cu intimaţii P.M. Braşov şi M. Braşov prin P.
A anulat Dispoziţia nr. 29776 din 21 august 2008 emisă de intimaţi şi a obligat pe aceştia să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură imobilul teren identificat sub nr. top 6914/1/b/2/2, mai puţin suprafaţa aferentă parcării betonate, ambele identificate de expert tehnic ing. F.G. prin Raportul de expertiză tehnică nr. 477227/2009.
A obligat aceeaşi intimaţi să acorde contestatorilor, în compensare, terenurile situate în Braşov str. Lungă, în suprafaţă de 2162 m.p., identificat în C.F. 104315 Braşov (provenită din conversia pe hârtie a C.F. 11692), nr. top (671, 672, 673, 674) /1, cu valoarea de 2.414.024 lei echivalentul sumei de 590.226 euro, str. Dealul Spirii, în suprafaţă de 455,48 m.p., identificat în C.F. 112807 Braşov (provenită din conversia pe hârtie a C.F. 28018), nr. top 2414/3/2/1/1/1 cu valoarea de 247.767 lei echivalentul sumei de 60.579 euro şi str. După Inişte, în suprafaţă de 362,50 m.p., identificat în C.F. 22768 Braşov, nr. top (2458-2459)/2 totul /II cu valoarea de 182363 lei echivalentul sumei de 44583 euro, pentru terenul înscris iniţial în C.F. 20581 Braşov, nr. top 6914/1/b, preluat de către S.R. din proprietatea autoarei contestatorilor E.R.
A obligat intimaţii să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în raport cu valoarea terenurilor situate în Braşov str. Lungă, str. Dealul Spirii şi str. După Inişte acordate în compensare, până la concurenţa sumei de 25.759.818 lei, echivalentul sumei de 6.298.244 euro, valori stabilite prin Raportul de expertiză tehnică nr. 531085/2010 de către expert tehnic ing. L.I.
A respins celelalte pretenţii ale contestatorilor.
A respins aceeaşi contestaţie formulată în contradictoriu cu intimaţii C.L. Braşov şi S.R. prin M.F.P., prin D.G.F.P.J. Braşov, şi prin C.C.S.D., ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat intimaţii P.M. Braşov şi M. Braşov prin P. la plata sumei de 10.692 lei cheltuieli de judecată către contestatori.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub numărul de mai sus, contestatorii S.U., S.C. (fostă S.) şi S.C.O. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii P.M. Braşov, M. Braşov, C.L. Braşov şi S.R. prin M.F.P., prin D.G.F.P.J. Braşov, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 29776 din 21 august 2008 şi restituirea în natură a terenului liber de construcţii cuprins în prezent în cel având suprafaţa totală de 47.768 m.p. înscris la A + 4 sub nr. top 6914/1/b/2 în C.F. 26811 Braşov, dezmembrarea terenului restituit de restul terenului, acordarea de numere top distincte şi înscrierea în cartea funciară.
Prin completarea contestaţiei depusă pentru termenul de judecată din 03 noiembrie 2008, contestatorii au solicitat restituirea în natură a terenului de 200 m.p. înscris în C.F. 20581 Braşov, nr. top 6914/1/b/1/2/2, întrucât pe acesta sunt amplasate construcţii anexe ale imobilului învecinat şi garaje provizorii, pe terenurile dezmembrate din nr. top 6914/1/b/1 fiind amplasate blocuri de locuinţe.
Sub nr. 6466/62/2008, contestatorii au promovat o contestaţie similară împotriva aceleaşi dispoziţii, solicitând anularea acesteia şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea de teren ce nu poate fi restituită în natură din imobilul situat în Braşov str. Brazilor (adresă existentă la data preluării), înscris în C.F. 20581 Braşov, nr. top 6914/1/b Livada III, în Noua, cu cheltuieli de judecată, acest ultim dosar fiind conexat cu cel dintâi.
În acest dosar au fost chemate în judecată aceleaşi părţi, S.R. fiind chemat prin C.C.S.D.
Excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor P.M. Braşov şi M. Braşov prin P. au fost respinse, ca neîntemeiate, întrucât dispoziţiile speciale ale Legii nr. 10/2001 au prioritate în faţa celor din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, însuşi legiuitorul înţelegând să atribuie calitate acestora care, de altfel, au şi emis dispoziţia atacată în baza prerogativelor conferite legal.
Din acelaşi act normativ, rezultă că ceilalţi intimaţi, respectiv C.L. Braşov şi S.R. prin M.F.P., prin D.G.F.P.J. Braşov şi prin C.C.S.D. nu au atribuţii privind emiterea dispoziţiei şi nu pot sta în procesul de faţă, prin care s-a contestat această dispoziţie, din perspectiva art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D., instanţa a constatat că aceasta nu a fost chemată în judecată în nume propriu ci ca reprezentantă a intimatului S.R., astfel că lipsa calităţii sale procesuale lasă fără obiect excepţia invocată de aceasta.
Nici excepţia de tardivitate a precizării contestaţiei nu se justifică, precizarea intervenind după efectuarea expertizei şi ca o consecinţă a posibilităţilor legate de soluţionarea notificării prin modalităţile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 10/2001, modalităţi indicate generic de către contestatori prin contestaţia lor şi concretizate ulterior efectuării expertizei prin care au fost identificate terenurile ce se pot restitui în natură şi valoarea celor ocupate şi care nu pot fi restituite.
Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, astfel că nu se poate reţine nici prematuritatea solicitării despăgubirilor.
Pe fond, tribunalul a reţinut că imobilul obiect al litigiului înscris sub nr. top. 6914/1/b din C.F. 20581, a avut ca proprietar tabular pe autoarea contestatorilor E.R. născută S. cu titlu de cumpărare conform înscrierii de sub B1, iar în baza Legii nr. 187/1945 acest teren s-a dezmembrat în două parcele, nr. top. 6914/1/b/1 şi 6914/1/b/2, acesta din urmă fiind trecut în proprietatea S.R. în C.F. 26811 Braşov, în suprafaţă de 8 jug. şi 480 stj.
Ulterior, este înscris S.R. şi asupra terenului cu nr. top. 6914/1/b/1 în baza Decretului nr. 111/1951, teren ce a suportat mai multe dezmembrări succesive urmare vânzării către chiriaşi a caselor preluate.
Contestatorii sunt moştenitorii defunctului O.K., fiul autoarei deposedate de stat, E.R. născută S., intimatul necontestând această calitate de persoane îndreptăţite, nici prin dispoziţia atacată, nici în cadrul prezentului proces.
Urmare Notificării înregistrată sub nr. 3468/2001, intimaţii au emis Dispoziţia nr. 29776 din 21 august 2008 prin care au respins cererea de revendicare a contestatorilor, cu motivarea că imobilul notificat nu este acelaşi cu cel preluat de stat de sub nr. top 6914/1/b, iar corecţia acestuia s-a făcut în anul 2007 legat de depunerea notificării.
Au mai reţinut intimaţii că imobilul de sub nr. top. 6914/1/b a trecut în proprietatea S.R. în baza Legii nr. 187/1945 de reformă agrară şi nu face obiectul Legii nr. 10/2001, conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi adresei Direcţiei Patrimoniu nr. 8549/2008.
Aceste motive de respingere a notificării sunt neîntemeiate, precizarea cu privire la numărul topografic real intervenind pe parcursul soluţionării de către intimaţi a notificării, fără respectarea de către aceştia a termenului legal şi fără a avea semnificaţia unei noi notificări peste termenul instituit de lege, cum susţin aceştia.
Nici incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu este justificată, terenul aflându-se în intravilanul localităţii, ocupat parţial de utilităţi publice şi private, urmare construirii blocurilor de locuinţe şi vânzării către foştii chiriaşi a imobilelor construcţii preluate de stat de la antecesoarea contestatorilor.
Acest art. 8 din lege prevede că, nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, care prevede la rândul său prin art. 8 că „(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept”. Din cele mai sus expuse rezultă că terenul în litigiu nu face obiectul de reglementare a legilor fondului funciar ci al Legii nr. 10/2001.
Prin raportul de expertiză nr. 477227 din 29 iunie 2009 întocmit de expert F.G. s-a stabilit că terenul în litigiu de sub nr. top 6914/1/b/1/2/2 poate fi restituit în natură, fiind ocupat de construcţii anexă ale imobilelor din zonă, construcţii de lemn, demontabile, însă din planul de situaţie rezultă că pe acesta se află o parcare betonată, aspect susţinut şi de intimaţi.
Prin raportul de expertiză tehnică nr. 531085/2010 întocmit de către expert tehnic ing. L.I. s-a stabilit valoarea suprafeţei de teren de 30.574 m.p. ce nu poate fi restituit în natură ca fiind de 25.759.818 lei, echivalentul sumei de 6.298.244 euro, acelaşi expert stabilind şi valoarea terenurilor pe care le-au solicitat contestatorii, în compensare, pentru terenul înscris iniţial în C.F. 20581 Braşov, nr. top 6914/1/b, preluat de către S.R. din proprietatea autoarei contestatorilor E.R.
Aceste terenuri sunt situate în Braşov str. Lungă, în suprafaţă de 2162 m.p., identificat în C.F. 104315 Braşov (provenită din conversia pe hârtie a C.F. 11692), nr. top (671, 672, 673, 674)/1, cu valoarea de 2.414.024 lei echivalentul sumei de 590.226 euro, str. Dealul Spirii, în suprafaţă de 455,48 m.p., identificat în C.F. 112807 Braşov (provenită din conversia pe hârtie a C.F. 28018), nr. top. 2414/3/2/1/1/1 cu valoarea de 247767 lei echivalentul sumei de 60.579 euro şi str. După Inişte, în suprafaţă de 362,50 m.p., identificat în C.F. 22768 Braşov, nr. top. (2458-2459)/2 totul /II cu valoarea de 182363 lei echivalentul sumei de 44583 euro.
Aceste terenuri se află la dispoziţia Comisiei speciale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 în vederea acordării de măsuri reparatorii în echivalent, terenuri pe care contestatorii le-au solicitat a fi acordate în compensare.
În aceste condiţii, există posibilitatea acordării de teren echivalent aşa cum au solicitat contestatorii, întrucât prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se prevede stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile ocupate, compensarea cu bunuri echivalente fiind condiţionată prin art. 10 alin. (10) de acordul persoanelor îndreptăţite, ceea ce în speţă s-a realizat.
Datorită caracterului profund reparatoriu al Legii nr. 10/2001, regula instituită de aceasta este cea a restituirii în natură a imobilelor cu excepţia celor ocupate.
Tocmai pentru a repara într-o oarecare măsură lipsirea abuzivă de prerogativele proprietăţii s-a prevăzut acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, iar în speţă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, pentru terenul imposibil de restituit, pentru diferenţa până la valoarea totală a celui preluat de stat justificându-se acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, cum au solicitat, de altfel, contestatorii.
Stabilirea preţului la nivel de piaţă de către expert este justificată în baza principiului reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a privării de prerogativele conferite de proprietate, din perspectiva art. 44 alin. (3) din Constituţie raportat la art. 1 din Protocolul 1 al C.E.D.O.
De altfel, legiuitorul a consacrat principiile acordării unor despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv de S.R., ca şi cel al neplafonării prin lege a acestora, prin art. 4 din legea specială privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, reprezentată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Şi C.E.D.O. a statuat că, în caz de imposibilitate de restituire în natură, despăgubirile ce urmează a fi acordate reprezintă valoarea de piaţă a bunului la momentul acordării acestora [(Cauza P. împotriva României (M.O. nr. 783/15.09.2006)].
Aceste principii sunt deopotrivă valabile şi în situaţia măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma acordării unui bun de valoare apropiată celui preluat de stat.
Pentru aceste considerente, contestaţia a fost admisă în parte, cu consecinţa anulării Dispoziţiei nr. 29776 din 21 august 2008 emisă de intimaţi şi obligarea acestora să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură imobilul teren identificat sub nr. top 6914/1/b/2/2, mai puţin suprafaţa aferentă parcării betonate, ambele identificate de expert tehnic ing. F.G. prin Raportul de expertiză tehnică nr. 477227/2009 şi să acorde contestatorilor, în compensare, terenurile situate în Braşov str. Lungă, str. Dealul Spirii şi str. După Inişte, în suprafaţă de 362,50 m.p. pentru terenul înscris iniţial în C.F. 20581 Braşov, nr. top 6914/1/b, preluat de către S.R. din proprietatea autoarei contestatorilor E.R.
De asemenea, aceeaşi intimaţi au fost obligaţi să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale – Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în raport cu valoarea terenurilor situate în Braşov str. Lungă, str. Dealul Spirii şi str. După Inişte, acordate în compensare, până la concurenţa sumei de 25.759.818 lei, echivalentul sumei de 6.298.244 euro, valori stabilite prin Raportul de expertiză tehnică nr. 531085/2010 de către expert tehnic ing. L.I.
Celelalte pretenţii ale contestatorilor, vizând dezmembrarea terenului, înscrierea în cartea funciară şi atribuirea suprafeţei de 200 m.p. ca şi modalitatea concretă de acordare a despăgubirilor, respectiv în numerar până la concurenţa sumei de 500.000 lei, iar restul în acţiuni la Fondul Proprietatea, au fost respinse.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia de restituire în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Terenul de 200 m.p. este aferent imobilelor din zona în care se află situat, expertul concluzionând că este afectat de construcţii fără a se face dovada caracterului acestora pentru a putea fi ulterior desfiinţate cu consecinţa restituirii în natură a terenului.
Utilitatea lor este confirmată şi de intimaţi, în sensul că acestea deservesc imobilele învecinate, iar intenţia legiuitorului nu a fost de a afecta drepturi dobândite ulterior preluării de către stat, drepturile contestatorilor fiind valorificate prin modalităţile de soluţionare a notificării potrivit dispozitivului.
Modalitatea concretă de acordare a despăgubirilor ce vor fi acordate potrivit prezentei hotărâri, va fi stabilită în condiţiile legii speciale reprezentată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 6 alin. (1) din legea specială, dispoziţia urmează a fi predată Secretariatului C.C.S.D., în condiţiile în care potrivit art. 4, despăgubirile acordate sunt neplafonate urmând a fi acordate în mod just şi echitabil în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională în cauze similare.
Urmare admiterii excepţiilor mai sus analizate, instanţa a respins aceeaşi contestaţie formulată în contradictoriu cu intimaţii C.L. Braşov şi S.R. prin M.F.P., prin D.G.F.P.J. Braşov şi prin C.C.S.D., ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intimaţii M. Braşov prin P. şi P.M. Braşov şi contestatorii Ş.U., S.C. (Ş.) şi Ş.C.O.
Prin decizia civilă nr. 148/ Ap din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de intimaţii M. Braşov prin P. şi P.M. Braşov.
A admis apelul declarat de contestatoarea Ş.U. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte.
A respins contestaţia formulată de contestatorii S.C. (Ş.) şi Ş.C.O.
S-a dispus restituirea în natură către contestatoarea Ş.U. a imobilului înscris în C.F. nr. 26811 Braşov, nr. top 6914/1/b/1/2/2, teren de 200 m.p., identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert F.G. sub nr. 477227/2009, care face parte din prezenta decizie, conform schiţei anexe la acest raport.
S-a dispus restituirea în natură către contestatoare a imobilului înscris în C.F. nr. 26811 Braşov, nr. top. 6914/1/b/2/2, teren de 15.810, 60 m.p., identificat în suplimentul la Raportul de expertiză tehnică nr. 477227/2009, întocmit de acelaşi expert tehnic, care face parte din prezenta decizie, conform schiţei anexe la acest supliment de expertiză.
S-a dispus dezmembrarea imobilelor restituite şi înscrierea dreptului de proprietate al contestatoarei în cartea funciară.
Au fost obligaţi intimaţii să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, în raport cu valoarea terenului înscris în C.F. nr. 26811 Braşov, nr. top 6914/1/b/2/3, parcare betonată de 1.140 m.p., până la concurenţa sumei de 293.903,4 euro, conform valorii stabilite prin raportul de expertiză tehnică nr. 531085/2010, întocmit de expert L.I., care face parte din prezenta decizie.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost obligată contestatoarea să plătească expertului tehnic F.G. suma de 530 lei, contravaloarea suplimentului la raportul de expertiză.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor invocate, Curtea de apel a apreciat apelurile ca fiind fondate.
Relativ la calitatea contestatorilor de persoane îndreptăţite la stabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, modificată şi completată, astfel cum rezultă din considerentele celor două căi de atac, justificate cu înscrisurile probatorii de la dosarul cauzei, această calitate revine doar contestatoarei Ş.U., în calitatea deţinută de descendent al fostei proprietare tabulare R.E., având faţă de contestatorii Ş.C.O. şi S.C. (Ş.), copiii contestatoarei Ş.U., grad succesoral preferenţial la formularea contestaţiei.
Sub acest aspect a fost admis apelul declarat de intimaţii M. Braşov prin P. şi P.M. Braşov.
Cât priveşte criticile formulate în apelul exercitat de contestatoarea Ş.U., acestea sunt fondate în parte.
Astfel, dispunând obligarea intimaţilor la emiterea unei noi dispoziţii prin care să se restituie în natură imobilul identificat sub nr. top 6914/1/b/2/2, mai puţin suprafaţa aferentă parcării betonate, ambele identificate de expert tehnic ing. F.G. prin raportul de expertiză tehnică nr. 477227/2009, tribunalul a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, însă lipsită de posibilitatea realizării concrete a întinderii dreptului recunoscut în natură contestatoarei.
Acesta a constituit argumentul efectuării în apel a unui supliment la raportul tehnic, procedeu care permite identificarea distinctă a terenului supus restituirii în natură, identificat în suplimentul la raportul de expertiză sub nr. top 6914/1/b/2/2, în suprafaţă de 15.810,80 m.p., distinct de suprafaţa care constituie parcarea betonată, înscrisă sub nr. top. nou 6914/1/b/2/3, în suprafaţă de 1.140, 00 m.p.
Pe de altă parte, parcarea în discuţie, chiar dacă reprezintă o suprafaţă de teren betonată, se înscrie în categoria amenajărilor de utilitate publică la care fac referire dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată, pentru care contestatoarea este îndreptăţită la primirea despăgubirilor în echivalent. Având în vedere suprafaţa parcării, 1.140 m.p., alăturarea ei imobilului identificat la lotul nr. 1 din expertiză, evaluat în raportul de expertiză cu acest obiectiv la suma de 257,81 euro/m.p., suma rezultată, de 293.903, 4 euro se înscrie în categoria măsurii de obligare a intimaţilor la propunerea de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Întemeiate au fost găsite şi motivele de apel referitoare la soluţia instanţei de obligare a intimaţilor la emiterea unei noi dispoziţii de restituire. În condiţiile admiterii contestaţiei sub forma restituirii în natură a imobilului, în acord cu decizia nr. XX/19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, s-a schimbat sentinţa sub aspectul restituirii în natură către contestatoare a imobilului înscris în C.F. nr. 26811 Braşov, nr. top. 6914/1/b/2/2, teren de 15.810, 60 m.p., identificat în suplimentul la raportul de expertiză tehnică nr. 477227/2009, întocmit de expertul tehnic F.G., conform schiţei anexe la acest supliment de expertiză, aflat la dosarul instanţei de apel.
Cum în apelul contestatoarei s-a solicitat identificarea, în concret, a terenului restituibil în natură, s-a dispus această măsură şi faţă de terenul înscris în C.F. nr. 26811 Braşov, nr. top. 6914/1/b/1/2/2, teren de 200 m.p., identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert F.G. sub nr. 477227/2009, conform schiţei anexe la acest raport, aflată la fila 306 din volumul I al dosarului primei instanţe. Astfel cum rezultă din raportul tehnic, acest imobil este ocupat de construcţii anexă construite din lemn, demontabile, putând forma obiectul restituirii.
Ca rezultat al restituirii în natură a imobilelor precizate, în scopul realizării publicităţii imobiliare se va dispune dezmembrarea acestor imobile din corpurile de proprietate şi atribuirea unor numere topografice noi, înscrierea acestora în cartea funciară, precum şi intabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor restituite în favoarea contestatoarei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii M. Braşov - prin P. şi P.M. Braşov.
Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
Prin Dispoziţia nr. 29776/2008, contestată în prezenta cauză, P.M. Braşov a respins solicitarea contestatorilor formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât potrivit înscrierilor din C.F. nr. 20581 şi C.F. nr. 26881 a localităţii Braşov, imobilul cu nr. top 6914/1/b a trecut în proprietatea S.R. în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945, motiv pentru care imobilul nu constituie obiectul Legii nr. 10/2001.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă faptul că în C.F. nr. 20581 a localităţii Braşov a fost înscris la A + 1 nr. top 6914/1/b, iar la B + 3 s-a efectuat următoarea înscriere la data de 15 decembrie 1949: „În baza încheierii cu nr. de mai sus şi a Legii de reformă agrară nr. 187 din 23 martie 1945, imobilul de sub A + 1 se abnotează din această carte funciară şi se dezmembrează în parcele noi şi anume: 6914/1/b/l care se renotează în această carte funciară sub A + 2 în favoarea proprietarilor de până acum, iar parcela cu nr. top 6914/1/b/2 trece în C.F. nr. 26801 şi de acolo în C.F. nr. 26811 în favoarea S.R.”.
Totodată, în C.F. nr. 26811 a localităţii Braşov, la aceeaşi dată, s-a făcut următoarea menţiune la B + 1: „În baza adresei nr. 26 din 14 decembrie 1949 a Biroului de reformă agrară şi în conformitate cu Legea nr. 187/1945 privitoare la exproprierea unor bunuri, asupra imobilului de sub nr. de ordine A + 1 - 107 adus din C.F. nr. 26801 se intabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept de expropriere în favoarea S.R.”.
Prin urmare, imobilul revendicat de către contestatoare formează obiectul Legii nr. 18/1991 şi nu al Legii nr. 10/2001, motiv pentru care P. Braşov în mod întemeiat a respins notificarea cuprinzând solicitarea petenţilor privind restituirea în natură a imobilului teren înscris în C.F. nr. 26811 sub nr. top. 6914/l/b/2.
În acest sens s-a pronunţat şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 583/2003, anexata în copie.
Se solicită, în baza art. 274 C. proc. civ., obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces şi se anexează dovada acestor cheltuieli (O.P. nr. 773 din 14 martie 2011, factura nr. 5/2011 şi factura nr. 112/2012).
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2013, Înalta Curte a pus în discuţie părţilor excepţia lipsei de interes în promovarea recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului, invocate de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D., invocată de această intimată pârâtă în cauză.
Înalta Curte, luând în examinare excepţia lipsei de interes în promovarea recursului şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de intimaţii-reclamanţi, constată că nu sunt întemeiate, reţinând că prin decizia recurată a fost admis atât apelul intimaţilor pârâţi, cât şi apelul declarat de contestatoarea Ş.U., intimaţii pârâţi având, aşadar, deschisă calea de atac a recursului împotriva acestei soluţii care, de principiu, prin admiterea apelului contestatoarei, îi creează o situaţie mai nefavorabilă decât prima hotărâre.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D., invocată de această intimată pârâtă, Înalta Curte constată că este lipsită de obiect, deoarece prima instanţă s-a pronunţat asupra acestei excepţii şi a admis-o. În speţă, nefiind apelată această soluţie, a rămas irevocabilă, nemaiputând fi reiterată în această etapă procesuală.
Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu este fondat, sens în care reţine următoarele:
Se constată că singura critică formulată vizează aplicarea greşită a legii, în sensul că greşit s-a stabilit în speţă, că imobilul revendicat de către contestatori formează obiectul Legii nr. 10/2001 şi nu al Legii nr. 18/1991.
Această susţinere, referitoare la stabilirea regimului juridic al imobilului în litigiu, este o critică „omisso medio”, instanţa de recurs constatând că nu a fost formulată şi prin motivele de apel de către niciunul dintre apelanţi.
Criticile care nu au fost formulate în apel, la adresa sentinţei primei instanţe, nu mai pot fi formulate pentru prima dată în recurs.
Pe de altă parte, examinarea actelor dosarului pentru a stabili că imobilul revendicat de către contestatoare formează obiectul Legii nr. 18/1991 şi nu al Legii nr. 10/2001, conform solicitărilor exprese ale recurenţilor pârâţi, implică practic reanalizarea situaţiei de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii, ce excede limitelor presupuse de art. 304 C. proc. civ. şi nu intră în atribuţiile instanţei de recurs.
Prin urmare, fundamentarea motivelor de recurs pe aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001 este nefondată şi nu atrage incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a încălcat sau aplicat greşit legea în cauză, ci a statuat exclusiv în limitele învestirii prin motivele de apel formulate de părţi, în recurs, nefiind criticate considerentele deciziei atacate sub acest aspect.
Concluzionând în sensul că nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii M. Braşov - prin P. şi P.M. Braşov împotriva deciziei civile nr. 148/ Ap din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 250/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 247/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
