ICCJ. Decizia nr. 2132/2013. Civil. Anulare act. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2132/2013
Dosar nr. 376/59/2012
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 1897 din 28 iunie 2012, a respins cererea de revizuire formulata de revizuentul B.P., cu motivarea că, în speţă, nu există două hotărâri potrivnice care au soluţionat litigiul dintre părţi, ci o decizie a instanţei de recurs, obligatorie pentru instanţa de fond de continuare a judecăţii, încheierea de suspendare fiind apreciată ca nelegală.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul B.P. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei nr. 365/R din 16 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, invocând drept temei prevederile art. 322 pct. 7, art. 328 alin. (2) coroborate cu art. 3041 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că textul legal incident, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu impune condiţia ca hotărârile ce fac obiectul cererii de revizuire să fie pronunţate în două dosare diferite, iar, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că ambele hotărâri sunt irevocabile şi se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind potrivnice şi imposibil de pus simultan în executare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele motive:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, petentul B.P. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 365/R din 16 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1863.1/325/2008/a1, aceasta fiind contrară sentinţei nr. 4531 din 21 februarie 2012 a Judecătoriei Timişoara în Dosarul nr 1863.1/325/2008.
Judecătoria Timişoara, în Dosarul nr. 1863.1/325/2008, în baza dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul spre păstrare arhivei Judecătoriei Timişoara până când reclamanţii se vor conforma dispoziţiilor instanţei, constatând că aceştia nu au depus la dosar actele de moştenitor ale pârâţilor persoane fizice şi nu au făcut dovada acceptării moştenirii defunctului B.P.
Împotriva acestei încheieri, reclamanţii I.P. şi C.L. au declarat recurs, iar Tribunalul Timiş secţia I civilă, prin decizia nr. 385/R din data de 16 martie 2012 a admis recursul, a casat încheierea de suspendare a judecării cauzei din data de 5 octombrie 2010 şi a trimis pricina pentru continuarea soluţionării cauzei aceleiaşi instanţe, respectiv Judecătoria Timişoara, reţinând că, în speţă, nu se identifică cerinţele de exigenţă ale suspendării judecăţii fundamentate pe dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ.
La data de 21 februarie 2012, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 4531 pronunţată în Dosarul nr. 1863.1/326/2008, a constatat perimarea acţiunii formulate de reclamanţii I.P. şi C.L., din analiza actelor dosarului reieşînd că sunt întrunite condiţiile legale pentru a opera perimarea, pricina rămânând în nelucrare din vina părţilor timp de 1 an, hotărâre irevocabilă prin nerecurare.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aşadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.
Hotărârile ce fac obiectul prezentei cereri de revizuire sunt irevocabile, au intrat în puterea lucrului judecat şi, în cadrul celui de-al doilea proces, nu s-a invocat prima hotărâre, fiind îndeplinite, astfel, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Constatând că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale incidente în speţă, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul B.P. împotriva deciziei civile nr. 1697 din 28 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, va modifica decizia recurată, va admite cererea de revizuire şi va dispune anularea hotărârii potrivnice, respectiv a deciziei nr. 365/R din data de 16 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGlI
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul B.P. împotriva deciziei civile nr. 1697 din 28 iunie 2012 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara, secţia l civilă, modifică decizia recurată, admite cererea de revizuire şi anulează decizia nr. 365/R din data de 16 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia l civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 2124/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2184/2013. Civil. Recuzarea întregii... → |
---|