ICCJ. Decizia nr. 2397/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr 2397/2013
Dosar nr. 59218/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 13 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, reclamanta F.N.F.M.C. solicita, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F.R. pentru reclamanţii persoane fizice, membri de sindicat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, actualizate în raport de indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Având în vedere disp. art. 284 alin. (2) din C. muncii. în conformitate cu care cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente in a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domicliul sau reşedinţa după caz, instanţa a admis excepţia necompetentei teritoriale invocată din oficiu iar prin sentinţa nr. 1460 din 24 august 2011 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinându-se faptul că, în speţă, sunt incidente disp. art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 284 alin. 2 din C. muncii..
Tribunalul Bucureşti, secţia VIII -a civilă conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1246 din 06 februarie 2013 la rândul său s-a declarat necompetent să judece litigiul şi ca urmare a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova. Totodată a constatat că între cele două Tribunale s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi în temeiul art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
În argumentarea acestei sentinţe Tribunalul Bucureşti, a reţinut faptul că, titular al drepturilor procesuale şi al drepturilor deduse judecăţii sunt membrii de sindicat reprezentaţi şi nu organizaţia sindicală care acţionează în numele lor, drepturile invocate fiind ale membrilor de sindicat, şi nu ale organizaţiei sindicale. Totodată s-a reţinut că în dispoziţiilor art. 284 alin. (2) din C. muncii., competenţa de soluţionare a cauzei îi revine Tribunalului Prahova ca instanţă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul reclamanţii care sunt în realitate membrii de sindicat şi care domiciliază în judeţul Prahova.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţa Înalta Curte constată:
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă Curtea constată că cele două instanţe Tribunalul Prahova şi Tribunalul Bucureşti s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între înstanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Analizând conflictul de competenţă ivit, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce succed:
În condiţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărătorii proprii sau aleşi (alin. (1)). În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusa sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată (alin. (2)).
Drept urmare, sindicatul are legitimare procesuală activă în temeiul legii, el nefiind doar un reprezentant al membrilor săi.
Întrucât în litigiul de faţă reclamantul are sediul în Bucuresti, în respectarea cerinţelor art. 284 alin. (2) din C. muncii., în mod corect Tribunalul Prahova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2403/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 238/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
