ICCJ. Decizia nr. 2469/2013. Civil. Strămutare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2469/2013
Dosar nr. 3197/1/2013
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1721 din 18 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1400/1/2013 a fost anulată ca netimbrată cererea formulată de patentul M.I. având ca obiect strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2308/30/2011* al Tribunalulul Timiş, secţia I civilă.
La data de 27 mai 2013 M.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii anterior menţionate, motivat de faptul că a solicitat citarea la adresa Decanului Baroului Timiş, însă, nefiind citat la sediul ales nu a avut cunoştinţă de obligaţia achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 317 şi art. 318 cu referire Ia art. 40 alin. (4) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea for în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor,
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În speţă, Înalta Curte constată că prin încheierea a cărei anulare se solicită a fost anulată ca netimbrată cererea formulată de petentul M.I. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2308/30/2011* al Tribunalului Timiş, secţia I civilă.
Din interpretarea prevederilor art. 317 C. proc. civ. rezultă că obiect al unei contestaţii în anulare îl poate forma numai o hotărâre irevocabilă prin care s-a soluţionat recursul declarat împotriva unei decizii date în apel.
De asemenea, conform art. 318 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai hotărârile instanţelor de recurs.
Astfel, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior menţionate, numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date m soluţionarea cererilor de strămutare (cum este situaţia de faţă) nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestaţiei în anulare.
Nu în ultimul rând trebuie menţionat că potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (4) „hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac”, legiuitorul excluzând prin această reglementare expresă orice cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară (contestaţie în anulare sau revizuire).
Aşa fiind, pentru toate argumentele în fapt şi în drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi, în consecinţă, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1721 din 18 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1721 din 18 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2467/2013. Civil. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 247/2013. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
