ICCJ. Decizia nr. 2560/2013. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2560/2013
Dosar nr. 4755/2/2012
Şedinţa publică de la 13 mai 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatorul Z.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 981 din 3 februarie 2012 a aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 5219 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca tardiv formulată, contestaţia în anulare, reţinând în motivarea soluţiei sale următoarele considerente:
Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri definitive care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, iar dacă nu a luat cunoştinţă de hotărâre, se poate introduce cel mai târziu în termen de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.
Apărarea contestatorului, că în cauză nu s-ar fi realizat dovada că titularul prezentei căii extraordinare de atac ar fi obţinut o copie a hotărârii împotriva căreia s-a promovat contestaţia în anulare, sens în care i-ar fi aplicabil termenul de un an prevăzut de acelaşi text, nu va fi primită întrucât împotriva deciziei contestate s-a formulat cerere de revizuire, soluţionată la data de 2 aprilie 2012, prin Decizia civilă nr. 2633 în Dosarul nr. 1808/2/2012, iar contestatorul a fost reprezentat de avocat atât la soluţionarea recursului cât şi a cererii de revizuire, având cunoştinţă de decizia împotriva căreia s-a promovat prezenta contestaţii în anulare.
Aceste aspecte reies cu evidenţă din conţinutul în date al înscrisurilor anexate cauzei, fila 1 din Dosarul nr. 1808/2/2012 ce atestă data formulării cererii de revizuire, respectiv 5 martie 2012, soluţionată prin Decizia civilă nr. 2633 la data de 2 aprilie 2012 anexată la filele 16-19 a aceluiaşi dosar.
Ori, este evident că, în cauză contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, în condiţiile în care a promovat o cerere de revizuire împotriva acesteia la data de 5 martie 2012, ceea ce face să curgă termenul de15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, termen ce era împlinit la data promovării prezentei contestaţii în anulare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul Z.C.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 4755/2/2012.
La termenul din 13 mai 2013, instanţa a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata SC Ţ.A. SRL, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată cu contestaţie.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speţă, decizia pronunţată de curtea de apel cu privire la contestaţia în anulare formulată de contestatorul Z.C. este irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.
Prin urmare, reţinându-se că Decizia nr. 5219 din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul Z.C. împotriva Deciziei nr. 5219 din 4 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2557/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2574/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
