ICCJ. Decizia nr. 2547/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2547/2013
Dosar nr. 55051/299/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 aprilie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 1313 din 8 noiembrie 2012, Judecătoria Curtea de Argeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.E. şi pe pârâtele C.M., B.G.M. şi M.I.V., în favoarea Judecătoriei sector 1, Bucureşti, reţinând în esenţă că, litigiului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 C. proc. civ., întrucât obiectul partajului judiciar priveşte un bun aflat în indiviziune, rezultat din raporturi de natură succesorală.
Prin Sentinţa civilă nr. 2224 din 7 februarie 2013, Judecătoria sector 1, Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.
În baza art. 20 alin. (2) C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulatorul de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut în esenţă, că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Curtea de Argeş, aplicabile fiind dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele, textul conţinând o normă de competenţă teritorială exclusivă.
Astfel, s-a constatat că prin cerere de chemare în judecată s-a solicitat doar ieşirea din indiviziune, prin delimitarea propriu-zisă a celor două suprafeţe de teren, iară a se mai pune problema unei dezbateri succesorale sau a tranşării unor pretenţii pe care părţile, în calitate de moştenitori ai defuncţilor C.V. şi C.I., le-ar mai avea unele împotriva celorlalte, întrucât acestea au fost deja soluţionate irevocabil prin Sentinţa civilă nr. 9112 din 25 octombrie 2002, pronunţată de către Judecătoria sectorului 1, Bucureşti astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 pct. 2 C. proc. civ.
Analizând conflictul negativ de competenţă, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Curtea de Argeş este competentă teritorial să soluţioneze cererea de partaj judiciar, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introdusă la data de 21 septembrie 2012, reclamanta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună ieşirea din indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 300 mp, aferent construcţiei situată în satul Brădet, comuna Brăduleţ, judeţul Argeş, prin formarea de două loturi egale, respectând tranzacţia consfinţită de Sentinţa civilă nr. 9112 din 25 octombrie 2002, pronunţată de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi atribuirea acestora.
Reclamanta a invocat în drept dispoziţiile art. 13 alin. (1), art. 673 alin (1) şi urm C. proc. civ., raportat la art. 669 C. proc. civ.
Potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele.
Competenţa teritorială prevăzută în art. 13 alin. (1) C. proc. civ. îşi are justificarea în ideea că la locul unde este situat imobilul se pot administra cu mai multă uşurinţă probele necesare pentru soluţionarea justă a acestor categorii de cauze civile (în special dovezile legate de publicitatea imobiliară).
În cauză, nu se pune problema competenţei teritoriale exclusive prevăzută de art. 14 C. proc. civ., aplicabil în materia acţiunilor succesorale, pentru a atrage competenţa instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, întrucât acest articol vizează pretenţiile dintre moştenitori privitoare la succesiune, precum şi cele pe care unul dintre moştenitori le-ar avea împotriva altuia, or în speţă, prin Sentinţa civilă nr. 9112 din 25 octombrie 2002, pronunţată de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a consfinţit tranzacţia încheiată între părţi cu privire la drepturile succesorale asupra imobilului în litigiu, iar prin prezenta acţiune se solicită sistarea stării de indiviziune stabilită pe cote părţi în baza hotărârii de expedient.
În speţă, cererea de ieşire din indiviziune ce are ca obiect un imobil este formulată după finalizarea procedurii succesorale, astfel că, aceasta este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se află imobilul şi nu de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului.
Prin urmare, faţă de împrejurarea că imobilul este situat în judeţul Argeş, aplicabil fiind art. 13 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze acţiunea formulată de reclamantă este Judecătoria Curtea de Argeş, în circumscripţia căreia se află imobilul în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2529/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2548/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
