ICCJ. Decizia nr. 2687/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2687/2013
Dosar nr. 4856/2/2012
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5157 din 19 septembrie 2011a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civila şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. C. SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 1019 din data de 24 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a fost modificată sentinţa recurată în sensul ca a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiata.
În motivare, curtea de apel a reţinut că prin sentinţa recurată a fost obligată pârâta să calculeze şi sa plătească membrilor de sindicat nominalizaţi, drepturile băneşti reprezentând câte un salariu suplimentar anual echivalent cu salariul de încadrare diti luna decembrie pentru perioada 2006-2008, cuvenite şi neachitate, sume actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, drepturi prevăzute de art. 32 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă.
Faţă de împrejurarea că societatea pârâtă este o societate cu capital de stat, aflata sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi unul din agenţii economici monitorizaţi in baza O.U.G. nr. 79/2001, are obligaţia de a se încadra in fondul de salarii prevăzut in bugete de venituri şi cheltuieli aferente anilor 2006, 2007 şi 2008, iar fundamentarea fondului de salarii s-a făcut pe baza indicelui de creştere a câştigului mediu brut şi care nu putea fi mai mare decât indicele productivităţii muncii.
Din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că societatea s-a aflat in imposibilitate legală de constituire a fondului necesar salariului suplimentar, întrucât în toata aceasta perioadă indicele câştigului mediu a fost mai mare decât indicele de productivitate.
Totodată, potrivit O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare, salariaţii nu pot beneficia de primele prevăzute in Contractul colectiv de munca daca societatea înregistrează pierderi salariale, cum este cazul în speţă.
Împotriva acestei decizii Federaţia Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 324 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La data de 17 octombrie 2012 revizuenta şi a precizat cererea, în sensul că temeiul de drept este art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, s-a arătat că în alte trei dosare, cu aceleaşi părţi, obiect şi cauză, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat hotărâri judecătoreşti potrivnice cu decizia atacată, respectiv decizia nr. 449/2012, decizia nr. 1377/2012 şi decizia nr. 6313/2011.
În plus, practica judiciară a curţilor de apel este în sensul admiterii acţiunilor prin care se solicită acordarea salariului suplimentar, revizuenta indicând în acest sens multiple decizii pronunţate de curţile de apel din România.
Prin decizia nr. 5787 din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
În speţă, revizuenta invocă contradictorialitatea deciziei nr. 5157/2011 cu deciziile nr. 449/2012, nr. 1377/2012 şi nr. 6313/2011, toate pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel, prin decizia nr. 449/2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de S.N.T.F.C. C.F.R. C. SA Sucursala de Transport feroviar de Călători Constanţa în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi persoane fizice reprezentaţi de Federaţia Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România.
Prin decizia nr. 1377/2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost admis recursul formulat de recurenţii reclamanţi persoane fizice reprezentaţi de Federaţia Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România.
De asemenea, prin decizia nr. 6313/2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de S.N.T.F.C. C.F.R. C. SA în contradictoriu cu Federaţia Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România.
Aceste litigii însă nu s-au purtat între aceleaşi părţi, în realitate revizuenta având calitatea de reprezentant, şi nu de parte în dosare,
Revizuenta mai invocă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii în litigii care au acelaşi obiect, respectiv acordarea salariului suplimentar, referindu-se, în realitate, la practică judiciară neunitară.
Pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu este ipoteza din speţă.
Aşadar, lipsa identităţii de părţi nu poate fundamenta cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu asigură îndeplinirea cerinţei de admisibilitate impusă de acest text de lege.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta Federaţia Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România în numele şi pentru membrii de sindicat, B.A., B.G., I.I., D.N., V.A., D.A., M.C., E.M., B.C., N.G., N.N., E.G., E.D., E.M., P.A., S.A., M.C. împotriva deciziei civile nr. 5157 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2686/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2688/2013. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
