ICCJ. Decizia nr. 2686/2013. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2686/2013
Dosar nr. 522/45/2012
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 837 din 11 mai 2012, Curtea de Apel Iaşi, a admis recursul declarat de intimata Casa Judeţeană de Pensii Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 2254 din 20 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vaslui şi a respins contestaţia formulată de contestatoare.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, acordate în temeiul Legii nr. 567/2004 devin pensii în înţelesul Legii nr. 119/2010.
Ca urmare, intimata a emis o nouă decizie de recalculare a pensiei contestatoarei T.M., în care s-a avut în vedere algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 119/2010, rezultând o pensie mult mai mica.
Împotriva acestei decizii T.M. a formulat cerere de revizuire.
În motivarea cererii, a invocat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ;, arătând că există decizii irevocabile potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
A arătat că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că persoane aflate în aceeaşi situaţie cu ea au avut câştig de cauză, că nu este posibil a fi ignorate efectele unei hotărâri judecătoreşti. Totodată, arata că situaţia sa financiară este precară, că a depus acte în acest sens şi că sentinţa dată de către Tribunalul Vaslui a avut în vedere consecinţe juste.
Mai invocă revizuenta aspectul că în Constituţia României nu se distinge în art. 47 alin. (2) între pensia contributivă şi cea necontributivă, ceea ce conduce la ideea că pensia stabilită la data deschiderii drepturilor de pensie reprezintă un drept constituţional, iar cuantumul său nu poate fi diminuat printr-o lege ulterioară.
Astfel, instanţa de recurs era obligata să verifice legalitatea, existenţa uhui scop legitim sau de unitate publică în acord cu interesul general, proporţionalitatea rezonabilă a ingerinţei, respectiv a mijloacelor utilizate cu scopul legitim urmărit.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
În speţă, revizuenta invocă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii în litigii care au acelaşi obiect, respectiv anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, în raport de prevederile Legii nr. 119/2010.
Aceste litigii însă nu s-au purtat între aceleaşi părţi, revizuenta invocând, în realitate practică judiciară neunitară.
Pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu este ipoteza din speţă.
De altfel, problema practicii neunitare asupra chestiunii aplicării Legii nr. 119/2010 a fost tranşată prin decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011 pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în interesul legii.
Aşadar, lipsa identităţii de părţi nu poate fundamenta cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu asigură îndeplinirea cerinţei de admisibilitate impusă de acest text de lege.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de T.M. împotriva deciziei civile nr. 837 din 11 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2685/2013. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 2687/2013. Civil → |
|---|
