ICCJ. Decizia nr. 2745/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2745/2013
Dosar nr. 861/46/2012
Şedinţa publică din 21 mai 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2012, revizuentul V.N.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul V.I.L., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1587/R din 07 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosarul nr. 981/109/2010, cu motivarea că aceasta este contradictorie faţă de decizia penală nr. 775/R din 04 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalului Argeş, Secţia penală, în Dosarul nr. 1107/828/2010.
În motivarea cererii, s-a mai arătat că instanţa civilă, la pronunţarea deciziei civile nr. 1587/R din 07 octombrie 2010, nu a ţinut cont de decizia penală nr. 775/R din 04 octombrie 2010, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ..
Prin decizia nr. 56 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că revizuirea nu poate fi promovată decât în condiţiile strict reglementate de lege.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În speţă, cererea de revizuire este inadmisibilă pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ..
Această concluzie se impune deoarece, pe de o parte, decizia civilă nr. 1587/R din 07 octombrie 2010, a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul, prin aceasta fiind respins recursul formulat de reclamantul V.I.L., ca nefondat şi recursul declarat de pârâtul V.N.A. a fost constatat nul, iar pe de altă parte, cele două decizii invocate nu sunt pronunţate în aceeaşi pricină, fiind vorba de două cauze diferite, una civilă şi cealaltă penală.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului revizuentul V.N.A., solicitând modificarea hotărârii, care este netemeinică şi nelegală, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire.
Recurentul-revizuent a arătat că cele două decizii invocate prin cererea de revizuire sunt potrivnice, fiind îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. În ambele dosare revizuentul a avut calitatea de reclamant, iar intimatul pe cea de pârât, iar obiectul a fost un raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expertul D.G..
Decizia recurată a fost dată cu interpretarea greşită a legii, cât şi a motivului pe care revizuentul şi-a întemeiat acţiunea. Instanţa a schimbat calităţile procesuale ale părţilor, atât în considerente, cât şi în dispozitiv. Instanţa de revizuire nu a ţinut cont de decizia penală nr. 775/R din 04 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalului Argeş şi nu a înţeles conţinutul cererii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. Totodată, instanţa nu şi-a exercitat rolul activ şi nu a solicitat dosarele în care s-au pronunţat cele două hotărâri judecătoreşti, ceea ce a modificat esenţial dreptul revizuentului, care a fost prejudiciat, după cum rezultă din toate actele şi lucrările celor două dosare, care urmează să fie anexate. Respingerea cererii de revizuire reprezintă încălcarea dreptului revizuentului la un proces echitabil.
La termenul de judecată din data de 21 mai 2013, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., va fi analizată cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinându-se următoarele:
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
În cauză, cererea de revizuire a fost exercitată împotriva deciziei nr. 1587/R din 07 octombrie 2010 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, hotărâre care este pronunţată de o instanţă de recurs şi care, faţă de dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., are caracter irevocabil.
Pe cale de consecinţă, în aplicarea art. 328 alin. (1) C. proc. civ. şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire, respectiv decizia nr. 56 din data de 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, este o hotărâre irevocabilă.
Faţă de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., recursul exercitat, având ca obiect o hotărâre irevocabilă, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul V.N.A. împotriva deciziei nr. 56 din data de 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2742/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2746/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
