ICCJ. Decizia nr. 2878/2013. Civil. Obligaţie de a face. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2878/2013
Dosar nr. 6056/2/2012
Şedinţa publică de ia 28 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti Ia data de 23 noiembrie 2009 sub nr. 27715/301/2009, reclamantul P.R.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria sectorului 3 Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, sa oblige pârâta la ridicarea lucrărilor şi plantaţiilor amenajate fără drept pe terenul proprietatea reclamantului, teren în suprafaţă de 2.914,58 mp, situat în Bucureşti, str Emil Gârleanu, sector 3, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune-interese reprezentând lipsa de folosinţă a terenului menţionat, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data ridicării efective a lucrărilor şi plantaţiilor, daune-înterese evaluate provizoriu la suma de 1.000 RON pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti prin sentinţa nr. 5648/18 aprilie 2010 a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti,
Prin sentinţa civilă nr. 1348 din 11 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, secţie civilă, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Curtea de Apei Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 3/F/ din 21 ianuarie 2011, a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a trimis dosarul în vederea continuării judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 561/19 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 28201/3/2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis parte acţiunea precizată, formulată de reclamantul P.R.C., în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 3 Bucureşti, care a fost obligată să ridice lucrările şi plantaţiile amenajate pe terenul proprietatea reclamantului, situat în Bucureşti, str, Emil Gârleanu, sector 3, în suprafaţă de 2914 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză construcţii întocmit de expertul tehnic judiciar F.F., precum şi la plata către reclamant a sumei de 194.189 euro, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului menţionat pentru perioada 23 noiembrie 2009 - 31 august 2011 şi la plata către reclamant a sumei de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că pretenţia reclamantului de a exercita atributele dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.914 mp, situat în Bucureşti, sector 3, teren căruia i s-a atribuit provizoriu numărul X pe str. Emil Gârleanu, sector 3, preluat Ia 24 iulie 2009, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, pe care Primăria Sectorului 3 Bucureşti a amenajat la nivelul anilor 2006-2007 ansambluri de joacă pentru copii, este întemeiată, astfel că în aplicarea dispoziţiilor art. 494, art. 480 - 481 C. civ., pârâta este obligată la ridicarea lucrărilor şi plantaţiilor amenajate pe terenul proprietatea reclamantului, precum şi la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului stabilită la suma de 194.189 euro, reprezentând chiria ce ar fi putut fi percepută de reclamant pentru terenul respectiv, începând cu data introducerii acţiunii - 23 noiembrie 2009 şi până la data efectuării raportului de expertiză, luând în calcul valoarea chiriei/mp/lună.
Prin decizia civilă nr. 108 A din 20 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat ca netimbrat, apelul formulat de reclamantul P.R.C. împotriva sentinţei civile nr. 561 din 19 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A admis apelul formulat de către pârâta Primăria Sectorului 3 Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe civile, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, pe fond a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în ceea ce priveşte recursul pârâtei, că terenul restituit reclamantului are regimul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 82 coroborate cu cele ale art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005, în sensul că deţinătorii spaţiilor verzi, parcurilor şi gardurilor vii sunt obligaţi să le întreţină pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, iar schimbarea destinaţiei acestora este interzisă, reclamantul nu este îndreptăţit la primirea contravalorii lipsei de folosinţă a terenului, ci este obligat să nu schimbe destinaţia acestuia şi să-l întreţină pentru regenerarea atmosferei, astfel că cererea formulată de reclamant nu este fondată.
Analizând apelul formulat de către reclamantul P.R.C., instanţa a constatat că, prin încheierea de la data de 16 ianuarie 2013, i s-a pus în vedere acestuia să achite taxa judiciară de timbru stabilită prin această încheiere atât pentru instanţa de fond cât pentru instanţa de apel şi, nefiind îndeplinită această obligaţie legală în temeiul prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, a anulat apelul ca netimbrat.
Împotriva deciziei civile nr. 108 A din 20 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul P.R.C., întemeiat pe art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegaiitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului pârâtei şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror alte cereri şi excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată şi a reţinut următoarele:
Art. 1 din Legea nr. 148/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi ele către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 148/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de reclamantul P.R.C. nu a fost însoţită de dovada achitării taxei de timbru, recurentul fiind citat pentru termenul de judecată din data de 28 septembrie 2013 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 8.540 RON şi timbru judiciar în cuantum de 5 RON, conform dovezii aflate la dosar.
Cum problema tîmbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat şi nici până la termenul stabilit de instanţă, 28 septembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 148/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 148/1997 modificată şi art. 9 din O.G. nr 32/1995, să dispună anularea recursului reclamantului, ca netimbrat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul P.R.C. împotriva deciziei civile nr. 108 A din 20 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2880/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 27/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
