ICCJ. Decizia nr. 2880/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2880/2013
Dosar nr. 7815/1/2012
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2396/2011 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vaslui, sectia civilă, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul G.I.N., în contradictoriu cu intimata C.J.P. Vaslui, a fost anulată decizia din 13 iulie 2011 şi s-a dispus menţinerea deciziei din 24 februarie 2011.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului diferenţa dintre pensia stabilită prin decizia din 13 iulie 2011 şi pensia stabilită prin decizia din 24 februarie 2011, la care se va adăuga dobânda legală.
Prin decizia civilă nr. 1058/2012 din 29 august 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de munca şi asigurări sociale a fost admis recursul C.J.P. Vaslui declarat împotriva sentinţei civile nr. 2396 din 10 noiembrie 2011 pronunţata Tribunalul Vaslui, sentinţă pe care a modificat-o în tot în sensul s-a respins contestaţia formulată de contestatorul G.I.N. împotriva deciziei de revizuire nr. 101828 din 13 iulie 2011 emisă de C.J.P. Vaslui.
Împotriva acestei decizii contestatorul intimat G.I.N. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel laşi, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322. pct. 3 potrivit căruia obiectul pricinii nu se află în fiinţă şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ. invocând că există decizii irevocabile ce-i sunt potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, intre aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate.
Curtea de Apel Iaşi secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 1517/2012 din 9 noiembrie 2012 a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1058/2012 din 29 august 2012 formulată de revizuentul G.I.N. întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ. şi a disjuns şi declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul G.I.N. întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuentul a anexat cererii sale practică judiciară, din care rezultă că persoane aflate în aceeaşi situaţie, au avut câştig de cauza in sensul că au fost respinse recursurile intentate de către Casele Judeţene de Pensii.
Înalta Curte examinând decizia civilă nr. 1056/2012 din 29 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte condiţiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire şi anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii; existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fî invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi pârţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză, între persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.
În realitate revizuentul, raportându-se impropriu la art. 377 pct. 7 C. proc. civ., îşi manifestă nemulţumirea faţă de practica neunitarâ a instanţelor judecătoreşti.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIl
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul G.I.N. împotriva deciziei nr. 1058/2012 din 29 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2895/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2878/2013. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
