ICCJ. Decizia nr. 3017/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3017/2013
Dosar nr. 3668/105/2009
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 89 din 03 decembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul Judeţul Prahova - prin Preşedintele Consiliului Judeţean împotriva sentinţei civile nr. 3693 din 6 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, stabileşte că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială.
Conform practicii judiciare şi literaturii de specialitate, sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele" are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Singurele valori certe, tranzacţionate ale terenurilor din zona comunei Păuleşti sunt cele cuprinse în contractele autentice de vânzare-cumpărare încheiate în perioada pronunţării hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 29 aprilie 2009 a Consiliului Judeţean Prahova.
Singurul expert care a respectat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor,criteriile reglementate de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, este expertul M.I. (desemnat de intimat, expropriatorul) punctul de vedere al acestuia fiind însuşit în mod legal (prin raportare la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994) de prima instanţă.
Împrejurarea invocată de apelant, în sensul că expertul M.I. a avut ca bază de calcul a despăgubirilor pentru terenul expropriat un contract de vânzare-cumpărare datat 2009, nu este de natură a afecta legalitatea lucrării, avându-se în vedere, pe de o parte, că actul juridic respectiv a fost încheiat în perioada similară celei în care a avut loc exproprierea, iar pe de altă parte, proba cu expertiză a fost încuviinţată de prima instanţă din noiembrie 2009.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Judeţul Prahova, prin preşedintele consiliului judeţean, a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:
Hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu au fost respectate dispoziţiile art. 26 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 33/1994 şi art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010.
Experţii M.G. şi C.C. au stabilit cuantumul despăgubirilor pentru suprafaţa de teren expropriată prin raportare la ofertele de vânzare ale unei agenţii imobiliare şi nu după contracte de vânzare-cumpărare autentice.
Experţii trebuiau să aibă în vedere mai multe contracte de vânzare-cumpărare autentice din perioada întocmirii lucrării, şi nu ofertele de pe internet.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Instanţa superioară de fond a păstrat soluţia dată prin hotărârea primei instanţe arătând că la calcularea despăgubirilor a fost avut în vedere punctul de vedere al expertului care s-a raportat la un contract de vânzare-cumpărare din anul 2009, în aceeaşi perioadă fiind încuviinţată efectuarea expertizei.
Întrucât hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legii materiale incidente în cauză, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Judeţul Prahova - prin preşedintele consiliului judeţean împotriva deciziei civile nr. 89 din 03 decembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3009/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3022/2013. Civil. Revocare donaţie.... → |
|---|
