ICCJ. Decizia nr. 3022/2013. Civil. Revocare donaţie. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3022/2013
Dosar nr. 139/3/2010
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 416A din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă V.M. împotriva sentinţei civile nr. 308 din 13 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod legal prima instanţă a considerat în raport de dispoziţiile art. 831 pct. 2 C. civ. că simplele certuri, neînţelegeri, chiar urmate de ameninţări nematerializate, nu pot fi considerate cauze care să conducă la revocarea pentru ingratitudine a donaţiei.
Instanţa de fond a înlăturat declaraţiile martorelor N.D. şi S.V.C., propuse de către reclamantă, argumentând că toate relatările sunt indirecte, iar împrejurările ce au fost expuse ca fiind percepute în mod direct nu pot fi coroborate sub aspectul timpului, cele două martore situând un incident la care au asistat personal în momente de timp diferite.
De asemenea, răspunsurile reclamantei la interogatoriu nu pot avea valoare probatorie câtă vreme nu pot fi coroborate cu alte probe administrate în cauză.
Neînţelegerile existente între părţi sunt certe şi dovedite în cauză, însă din probatoriul administrat nu se poate trage concluzia că pârâta ar fi săvârşit în mod culpabil, cu vinovăţie, delicte, cruzimi sau injurii grave de natură a conduce la revocarea pentru ingratitudine a donaţiei.
Injuriile presupun fapte de insultă, de ofensă, jigniri aduse persoanei donatorului, onoarei, demnităţii sau reputaţiei acestuia, acestea trebuind să prezinte o gravitate deosebită.
Împrejurarea că, de-a lungul timpului, reclamanta, care este mama pârâtei, i-a donat diverse bunuri mobile, sume de bani şi bunuri imobile, nu poate avea relevanţă în cauză şi nu poate conduce la dovedirea cauzei de ingratitudine ce constituie temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:
Hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică pentru că instanţa de apel a făcut aceleaşi greşeli ca şi instanţa de fond în interpretarea dispoziţiilor art. 831 pct. 2 C. civ. Noţiunea de delicte include fapte juridice ilicite, iar injuriile grave reprezintă insultele şi cuvintele jignitoare grave pe care le-a săvârşit intimata împotriva recurentei.
Legiuitorul nu distinge ce se înţelege prin delicte, ce se înţelege prin injurii grave. Delictele, insultele şi ameninţările sunt foarte grave având în vedere raporturile mamă-fiică, fiica trebuind să aibă faţă de mamă un respect deosebit.
În mod nelegal şi netemeinic instanţa a interpretat declaraţiile martorelor reclamantelor sub aspectul că împrejurările expuse nu pot fi coroborate sub aspectul timpului deoarece fiecare persoană are o percepţie diferită asupra situării în timp a unor împrejurări percepute direct.
Ameninţările, insultele, injuriile care au putut fi reproduse de către martore coincid cu aceleaşi ameninţări, insulte, injurii pe care le recunoaşte reclamanta la interogatoriu.
2.2. Excepţia
Intimata-pârâtă a invocat nulitatea recursului întrucât au fost invocate numai motive de netemeinicie.
2.3. Analiza recursului
Excepţia nulităţii recursului nu este întemeiată, având în vedere că recurenta s-a referit în dezvoltarea motivelor de recurs la faptul că instanţele de fond au interpretat în mod nelegal dispoziţiile art. 831 pct. 2 C. civ.
Aşadar, prin cererea de recurs se invocă motive de nelegalitate, aşa cum impune art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţele de fond aplicând corect prevederile art. 831 pct. 2 C. civ.
Conform acestui text, donaţiunea între vii se revocă pentru ingratitudine dacă donatarul este culpabil în privinţa donatorului de delicte, cruzimi sau injurii grave.
Încălcarea sau aplicarea greşită a legii, la care se referă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege aplicabile speţei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.
Instanţele de fond nu au avut în vedere, în aprecierea ingratitudinii în forma prevăzută de art. 831 pct. 2 C. civ., alte elemente decât cele limitativ prestabilite prin textul de lege care constituie temeiul de drept al cererii de chemare în judecată. Astfel, instanţele au analizat în ce măsură faptele pretins săvârşite de către pârâtă pot constitui delicte, cruzimi sau injurii grave.
Împrejurarea că, în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, instanţele au stabilit că aspectele invocate de către reclamantă nu se încadrează în cerinţele textului enunţat nu justifică incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva deciziei civile nr. 416A din 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3017/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3023/2013. Civil. Validare poprire. Recurs → |
|---|
