ICCJ. Decizia nr. 3065/2013. Civil. Asigurări sociale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3065/2013
Dosar nr. 51/1/2013
Şedinţa publică din 31 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 ianuarie 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, C.A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 2332/R din 5 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 8047/99/2010*.
În motivarea cererii, revizuenta a arăt că decizia a cărei revizuire o solicită este contrară deciziei civile nr. 474 din 11 iulie 2008 a aceleiaşi instanţe, iar între cele două cauze există identitate de părţi, obiect şi cauză.
Revizuenta a mai arătat că cele două hotărâri potrivnice vizează aceeaşi decizie de pensie emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi şi că prin prima hotărâre s-a constatat că este îndreptăţită să beneficieze de pensie de serviciu în temeiul Legii nr. 567/2004, iar prin ultima hotărâre, pensia de serviciu i-a fost înlăturată şi i-a fost stabilită o pensie de asigurări sociale în temeiul Legii nr. 119/2010.
În raport de cele arătate mai sus, revizuenta a precizat că, în opinia sa, sunt întrunite cerinţele legale pentru admisibilitatea cererii de revizuire.
Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri (...) dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului puterii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui.
Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite, dar care să se refere la acelaşi litigiu (ceea ce presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Cele două decizii invocate de către revizuenta nu îndeplinesc condiţia cerută de textul de lege menţionat anterior, privind identitatea de obiect şi cauză necesară pentru a putea vorbi despre existenţa aceluiaşi litigiu.
Astfel, într-un prim proces a fost contestată decizia din 21 decembrie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi prin care revizuentei din prezenta cauză i-a fost respinsă cererea de acordare a pensiei de serviciu. Această contestaţie a fost admisă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 476 din 11 iulie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, care a anulat decizia contestată şi a obligat Casa Judeţeană de Pensii Iaşi să emită o nouă decizie de pensie de serviciu, în temeiul Legii nr. 567/2004.
În al doilea proces, a fost contestată decizia nr din 30 august 2011 a Casei Judeţene de Pensii Iaşi, prin care a fost recalculată pensia de serviciu a contestatoarei în temeiul Legii nr. 119/2010, pensia fiindu-i redusă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 2332 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi.
Comparând obiectul şi cauza celor două procese în care au fost pronunţate celor două decizii civile care sunt considerate contrare, Înalta Curte observă că acestea sunt diferite, întrucât obiectul vizează decizii diferite, iar temeiul juridic al celor două decizii este Legea nr. 567/2004 pentru decizia civilă nr. 476 din 11 iulie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv, Legea nr. 119/2010 pentru decizia nr. 2332 din 5 decembrie 2012 a aceleiaşi instanţe.
Or, pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu este ipoteza din speţă.
În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi între cele două procese: de părţi, obiect şi cauză, cerută de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C.A. împotriva deciziei nr. 2332/R din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3062/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 3067/2013. Civil → |
|---|
