ICCJ. Decizia nr. 3067/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3067/2013
Dosar nr. 1376/46/2009/a2.1
Şedinţa publică din 31 mai 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele
Prin decizia nr. 4560 din 17 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva deciziei nr. 1963/R din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, reţinând că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost dată de o instanţă de recurs şi are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu un alt recurs.
Prin cererea înregistrată la 1 octombrie 2010, petentul H.C. a solicitat completarea dispozitivului deciziei sus-menţionate, nemulţumit de faptul că decizia prin care s-a respins ca inadmisibil recursul este irevocabilă, susţinând că orice cale procedurală de fond mai are cel puţin o cale procedurală de recurs, solicitând a se dispune constatarea nulităţii actului procedural, cerere asupra căreia instanţa de recurs nu s-a pronunţat.
Prin încheierea de şedinţă din 1 aprilie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins cererea ca nefondată, reţinând că solicitările petentului nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 2822 alin. (1) C. proc. civ., în sensul existenţei unei omisiuni a instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere, respectiv constatarea nulităţii actelor de procedură, astfel încât să fie posibilă, în cazul concret, completarea dispozitivului.
La data de 6 octombrie 2011, petentul a formulat cerere de completare a dispozitivului încheierii din data de 1 aprilie 2011, pronunţată în prezentul dosar, iar prin încheierea din 10 februarie 2012, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea petentului.
La data de 15 martie 2012, petentul a formulat o nouă cerere de completare a dispozitivului încheierii din data de 10 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, instanţa stabilind termen de judecată la data de 18 mai 2012, termen la care cauza a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
La data de 27 februarie 2013, petentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fără a solicita judecata în lipsă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin încheierea din data de 5 aprilie 2013, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, reţinând că cererea se înscrie în contextul exerciţiului constant de abuz al drepturilor procedurale săvârşit de petent, prin formularea repetată a unor cereri de completare dispozitiv vădit şicanatorii prin caracterul lor inadmisibil şi a depunerii cererii de repunere pe rol, fără a solicita judecata în lipsă sau a se prezenta în instanţă.
La data de 7 mai 2013, petentul a formulat o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, instanţa acordând termen în acest sens la data de 31 mai 2013.
Analizând cererea, în raport de precizarea petentului făcută în şedinţa publică din 31 mai 2013, Înalta Curte o va anula pentru următoarele considerente:
Dispoziţiilor art. 82 C. proc. civ. prevăd că „Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor şi ale reprezentantului, obiectul cererii şi semnătura".
Potrivit prevederilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Accesul la justiţie este un drept fundamental protejat de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului dar acest drept trebuie exercitat cu bună credinţă şi în acord cu scopul pentru care a fost recunoscut.
În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, petentul a formulat iniţial, la data de 6 octombrie 2011, o cerere de completare a dispozitivului încheierii din data de 1 aprilie 2011, pronunţată în prezentul dosar, iar la termenul din 31 mai 2013 a precizat că prin cererea formulată nu solicită completarea dispozitivului încheierii sus-menţionate ci că solicită să se dispună de către Înalta Curte judecarea cererii pe care a formulat-o la 15 octombrie 2009 la Curtea de Apel Piteşti.
Deşi la termenul din 31 mai 2013, instanţa a solicitat petentului să precizeze în concret obiectul cererii sale, acesta nu s-a conformat ci, dimpotrivă, a formulat o cerere ambiguă, lipsită de obiect, punând astfel instanţa în imposibilitatea analizării solicitării sale.
Or, obiectul cererii prezintă interes prin prisma stabilirii competenţei generale, materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei, determinării taxelor judiciare de timbru, incidenţei litispendenţei, conexităţii, fixării căii de atac şi a componenţei completului de judecată, admisibilităţii unor probe etc.
Totodată, obiectul cererii este cel care fixează limitele judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constatând lipsa unuia dintre elementele esenţiale ale cererii formulate de petent, respectiv obiectul acesteia, având în vederea dispoziţiile art. 82 C. proc. civ., va anula cererea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea formulată de petentul H.C..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3065/2013. Civil. Asigurări sociale.... | ICCJ. Decizia nr. 3084/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
