ICCJ. Decizia nr. 3154/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3154/2013
Dosar nr. 19600/299/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 iunie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 4 aprilie 2013, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti „I., S. şi P.” a înaintat spre încuviinţarea urmăririi silite a imobilului situat în comuna M.V., Grindul L., judeţul Constanţa, cererea de executare silită formulată de creditorul N.M., la data de 19 martie 2013, împotriva debitorilor G.M. şi G.D., în temeiul titlului executoriu constând în contractul de împrumut autentificat din 22 decembrie 2011 de B.N.P.A. „N.”.
Prin încheierea nr. 5437 din 16 aprilie 2013, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul executorului judecătoresc, potrivit dispoziţiilor art. 650 Noul C. proc. civ.
La rândul său, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10917 din 15 mai 2013 a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Constanţa, cu motivarea că, în cauză, au aplicabilitate dispoziţiile derogatorii prevăzute de art. 819 Noul C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este aceea din circumscripţia în care se află imobilul.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ. anterior stabileau competenţa în materia încuviinţării silite în favoarea instanţei în raza căreia urma a se face executarea, dacă legea nu prevedea altfel.
Având în vedere că executarea silită se poate desfăşura în mai multe modalităţi şi forme, instanţa unde urma a se face executarea putea fi oriunde, în raza imobilului urmărit, în raza unde se aflau bunurile mobile urmărite sau în raza sediilor terţilor popriţi.
În concepţia legiuitorului această soluţie a devenit inaplicabilă, astfel încât Noul Cod a propus eliminarea competenţei multiple a instanţelor de executare, introducând un criteriu uşor de stabilit, în funcţie de locul situării biroului executorului judecătoresc care face executarea, exceptând cazul când legea prevede astfel. Acest nou criteriu de stabilire a competenţei instanţei de executare de către art. 650 alin. (1) Noul C. proc. civ., deşi conţine un element extern raportului juridic de executare silită dintre creditor şi debitor, este menit să stabilizeze, pe cât posibil, într-un singur loc, procedura executării.
În materia executării silite imobiliare, este de remarcat că dispoziţiile art. 650 alin. (1) lit. a) Noul C. proc. civ. trebuie corelate cu cele ale art. 818-819 Noul C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 818 alin. (1) Noul C. proc. civ., cererea de urmărire se va adresa unui executor judecătoresc din raza curţii de apel unde se află imobilul urmărit, iar potrivit art. 819 Noul C. proc. civ., instanţa de executare în raza căreia se află imobilul va încuviinţa urmărirea silită, fiind, deci, vorba despre o normă specială care stabileşte o competenţă teritorială absolută.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa Judecătoriei Constanţa, întrucât imobilul urmărit se află în comuna M.V., judeţul Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3153/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3155/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
