ICCJ. Decizia nr. 3254/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3254/2013
Dosar nr. 7517/198/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 11 iunie 2013
Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 22 decembrie 2011, petentul S.N. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 30 martie 2011, întocmit de reprezentanţii C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul-verbal de contravenţie menţionat, a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 250 RON, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 8 octombrie 2011, ora 15:17 a fost depistat că circula pe DN 7, km.188 în localitatea S., judeţul Vâlcea, fără a deţine rovinietă valabilă.
Petentul a mai arătat că autoturismul marca M., cu numărul de înmatriculare de mai sus a fost vândut din data de 11 aprilie 2010, către o altă persoană, B.I., noul proprietar fiind cel care poartă întreaga răspundere juridică pentru încălcarea legii.
Prin sentinţa civilă nr. 949 din 5 martie 2013, Judecătoria Brezoi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul contravenientul.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu prin sentinţa civilă nr. 2976 din 26 aprilie 2013 s-a declarat necompetentă a soluţiona pricina la rândul său, astfel că, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Brezoi şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sibiu a reţinut că revenea instanţei din circumscripţia de la locul săvârşirii faptei, conform dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
A mai reţinut această instanţă că, prin intrarea în vigoare a noului C. proc. civ. şi a Legii nr. 2/2013, începând cu data aplicării dispoziţiilor acestei legi, adică după momentul înregistrării plângerii contravenţionale (22 decembrie 2011), s-a modificat şi completat şi O.G. nr. 15/2002, care, la art. 101, prevede că, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenţie prin care s-au constatat fapte contravenţionale incriminate de O.G. nr. 15/2002, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Această dispoziţie este de strictă interpretare şi de imediată aplicare pentru viitor, neputând retroactiva. Competenţa instanţelor judecătoreşti se stabileşte în funcţie de momentul sesizării instanţei, dacă legea nu dispune altfel.
În concluzie, Judecătoria Sibiu a arătat că Judecătoria Brezoi este competentă să soluţioneze cauza, ca instanţă de la locul săvârşirii contravenţiei, competenţă stabilită de O.G. nr. 2/2001, deoarece la data sesizării iniţiale a instanţei nu erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 2/2013.
Învestită astfel a pronunţa regulatorul de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Judecătoriei Brezoi competenţa de soluţionare a cauzei pentru considerentele ce succed:
Fapta pentru care a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie contestat în prezenta cauză este reglementată şi sancţionată de dispoziţiile art. 8 din O.G. nr. 15/2002, conform cărora „fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda”.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Aceste dispoziţii derogatorii sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenţionale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013, regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în art. 24 C. proc. civ., coroborat cu art. 25 alin. (2) C. proc. civ., în această materie aplicându-se regula, iar nu excepţiile arătate în art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin. (4) „dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanţele devenite competente să le judece”.
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
Drept urmare, din interpretarea dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Prin urmare, art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, considerent pentru care prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele expuse, se reţine că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 22 decembrie 2011.
Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost localitatea S., judeţul Vâlcea zona situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3137/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3256/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
