ICCJ. Decizia nr. 3134/2013. Civil. Expropriere. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3134/2013
Dosar nr. 33365/3/2009
Şedinţa publică din 5 iunie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 28 septembrie 2009, reclamanţii P.E. şi P.N.C. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând modificarea hotărârii din 11 iunie 2009 emisă de pârâtă, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, prin majorarea acestora de la suma de 431.478 RON la suma de 1.957.410 RON, echivalentul a 466.050 euro, pentru terenul în suprafaţă de 3.107 mp situat în comuna S.J., judeţul Ilfov. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 391.482 RON, echivalentul a 93.210 euro, constând în valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a exproprierii, reprezentat de valoarea terenului ce nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la momentul achiziţionării, respectiv construirea de hale.
În motivare a arătat, că valoarea de 139 RON/mp teren stabilită de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, este mult prea mică în raport de preţul cu care se vând terenurile în acea zonă, de circa 150 euro/mp.
Prin sentinţa nr. 2218 din 21 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte contestaţia, a modificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 11 iunie 2009 emisă de către pârât, în sensul că l-a obligat pe acesta la plata sumei de 351.091 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii, reprezentând despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafaţă de 3107 mp. Cel de-al doilea capăt de cerere a fost respins, ca neîntemeiat.
Instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care, la alin. (1), stabilesc că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, în timp ce la alin. (2) se arată că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa va ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului…”.
Faţă de concluziile expertizei tehnice şi în raport de prevederile legale în materie, instanţa a constatat că suma oferită cu titlu de despăgubire prin hotărârea contestată nu este justă, aşa încât să reprezinte o adevărată compensaţie pentru pierderea suferită de reclamanţi în urma aplicării măsurii de expropriere referitor la suprafaţa de teren de 3107 mp.
În aceste condiţii, a dispus admiterea în parte a contestaţiei şi modificarea hotărârii contestate în sensul că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru terenul ce va fi expropriat este de 351.091 euro, echivalentul în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data efectuării plăţii.
Instanţa a respins, ca neîntemeiat, capătul doi de cerere, apreciind că restul de teren ce va rămâne în continuare în proprietatea reclamanţilor va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor de expropriere şi construirea acestei autostrăzi, aşa încât nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu produs ca urmare a exproprierii.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul care a pretins că preţul stabilit de instanţă, de 113 euro/mp teren, încalcă dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, căci nici instanţa şi nici experţii, nu s-au raportat la preţurile obişnuite de tranzacţionare ale altor imobile de acelaşi fel cu cel supus exproprierii.
Prin decizia civilă nr. 385A din 9 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul, a schimbat sentinţa în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 115.363 euro, în echivalent la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că prin raportul de expertiză întocmit în apel de experţii S.L.D., C.G. şi P.M. şi suplimentul la raportul de expertiză întocmit de aceiaşi experţi, s-a stabilit că, în raport de preţurile cu care s-au vândut imobilele la data efectuării primului raport de expertiză, respectiv noiembrie 2010, valoarea totală a terenului în suprafaţă de 3107 mp situat în comuna S.J., judeţul Ilfov, este de 115.363 euro, respectiv câte 37,13 euro/mp. În RON valoarea totală a terenului a fost stabilită la nivelul sumei de 495.265 RON calculată la valoarea de 4.2931 RON/euro.
În raport de motivul de apel formulat, contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei şi noul raport de expertiză din apel, Curtea a reţinut că valoarea de 113 euro/mp teren stabilită de către prima instanţă nu reflectă valoarea reală a terenului expropriat.
Cum valoarea totală a suprafeţei de 3107 mp teren este de 115.363 euro, astfel cum s-a stabilit în noul raport de expertiză din apel, iar această valoare este mai mare decât cea stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor, dar mai mică decât cea stabilită de prima instanţă, a fost admis apelul.
Impotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât a fost omologat raportul de expertiză la nivelul anului 2010, când a fost întocmit raportul de expertiză la instanţa de fond. De asemenea, oferta expropriatorului de 35,7 euro/mp este mai mare decât valoarea de 27 euro/mp stabilită de experţi la momentul evaluării la nivelul anului 2012, motiv pentru care se impune respingerea cererii reclamanţilor.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Cu privire la condiţia ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă la momentul stabilirii cuantumului prin hotărârea judecătorească, instanţa este obligată să respecte normele cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 din cuprinsul cărora rezultă că la calcularea cuantumului despăgubirii instanţa va ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Aplicând în cauză aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că despăgubirea pentru imobilul expropriat trebuia să se raporteze la valoarea stabilită de comisia de experţi în faza de apel şi nu la valoarea de la data efectuării raportului de expertiză în prima instanţă.
Astfel, prin raportul de expertiză efectuat în apel, a fost stabilită valoarea de 83.889 euro pentru întreg terenul expropriat, respectiv 27 euro/mp, iar potrivit suplimentului la acest raport de expertiză, comisia de experţi a concluzionat că valoarea terenului, la data efectuării expertizei la instanţa de fond, noiembrie 2010, era de 115.363 euro, respectiv 37,13 euro/mp. Prin decizia atacată a fost omologată această din urmă valoare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru aceste motive se impune admiterea recursului şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
Rejudecând, instanţa superioară de control, faţă de dispoziţiile textului legal citat, va omologa raportul de expertiză efectuat în faza de apel, care a propus o valoare totală a despăgubirilor, la data de 20 iunie 2012, de 83.889 euro, respectiv 27 euro/mp.
La omologarea acestei valori trebuie avute în vedere, însă şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care stabilesc, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la compararea rezultatului expertizei cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile formulate de reclamanţi, stabilind o despăgubire care nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea cerută de expropriat.
În cauză, făcând această comparaţie se constată că valoarea propusă de raportul de expertiză de 27 euro/mp este mai mică decât cea de 35,7 euro acordată de expropriator.
Ca atare, se impune respingerea acţiunii reclamanţilor şi pe capătul de cerere privind majorarea despăgubirilor acordate de expropriat, având în vedere că valoarea oferită de stat este mai mare decât cea din raportul de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 385A din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3132/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3135/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
