ICCJ. Decizia nr. 3277/2013. Civil. Asigurări sociale. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3277/2013
Dosar nr. 539/1/2013
Şedinţa publică din 12 iunie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 124 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele D.L.E. şi C.D.A.C. împotriva încheierii din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut că în speţă, prin încheierea recurată s-a respins o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene formulată în faza de recurs, deci, într-o etapă procesuală în care hotărârea asupra fondului este irevocabilă în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel că şi încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene este, de asemenea, irevocabilă.
Întrucât hotărârea asupra fondului, respectiv, hotărârea ce se va da asupra recursului cu care Curtea de Apel Iaşi a fost învestită, are caracterul de hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, nici încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene nu poate fi atacată cu recurs, fiind şi ea irevocabilă.
Instanţa supremă a mai reţinut că, contrar susţinerilor recurentelor, dispoziţiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 nu justifică admisibilitatea căii de atac exercitate, întrucât legea specială deschide calea recursului numai împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii, concomitent sesizării Curţii de Justiţie, or, în speţă, prin încheierea recurată s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, cu consecinţa continuării judecăţii, astfel încât această încheiere nu se circumscrie dispoziţiilor legale anterior citate, care nu pot justifica admisibilitatea recursului exercitat în cauză.
Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2013 sub nr. 539/1/2013, şi motivată la data de 10 iunie 2013, D.L.E. şi C.D.A.C. au solicitat revizuirea deciziei nr. 124 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi, arătând că dispozitivul acesteia cuprinde dispoziţii potrivnice, care nu se pot aduce la îndeplinire.
În motivare, revizuentele au arătat că prin recursul formulat au solicitat instanţei supreme să înainteze Curţii de Justiţie a Uniunii Europene întrebările preliminare privind incidenţa în cauză a jurisprudenţei C.E.J., respectiv, a cauzelor Saieva v Caisse de compensation des allocations familiales şi Mărio v Fonds National de Retrăit des Ouvriers Mineurs, precum şi incidenţa în cauză a prevederilor Directivei 2003/41/CE privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea pensiilor ocupaţionale.
Revizuentele au mai arătat că, faţă de întrebările preliminare formulate şi faţă de împrejurarea că se aflau în ultimul grad de jurisdicţie, instanţa de judecată era obligată să dispună trimiterea acestora către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, sens în care se impune admiterea prezentei cereri şi retractarea deciziei Înaltei Curţi obiect al căii extraordinare de atac.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul”.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au facut-o instanţele anterioare, pronunţă o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare.
per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele D.L.E. şi C.D.A.C. împotriva încheierii din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 322 C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de D.L.E. şi C.D.A.C. împotriva deciziei nr. 124 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3288/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3276/2013. Civil. Expropriere. Revizuire - Fond → |
|---|
