ICCJ. Decizia nr. 3411/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3411/2013
Dosar nr. 919/113/2008
Şedinţa publică din 18 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2008 pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. 509/196/2008 reclamanta L.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Brăila, Primarul municipiului Brăila şi SC Î.T. SA Brăila să se constate că este persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001 şi să se dispună restituirea imobilului situat în Brăila.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este fiica defuncţilor S.S. şi Secilia conform certificatului de moştenitor din 24 noiembrie 1977. Tatăl său a deţinut fabrica de decorticat orez „A.”, situată în Brăila, în prezent în incinta SC Î.T. SA Brăila. În baza Legii nr. 119/1949 fabrica a fost naţionalizată. În termen legal a depus notificarea înregistrată la 18 noiembrie 1999, comunicându-i-se că cererea a fost înaintată pârâtei SC Î.T. SA Brăila spre competentă soluţionare. Însă societatea i-a comunicat că imobilul revendicat pe calea legii speciale nu se află în posesia sa. Deşi s-a efectuat şi o expertiză cadastrală de identificare a imobilului care îl situează în incinta SC Î.T. SA Brăila nu a primit nici un răspuns la cererea sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Protocolului nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin sentinţa civilă nr. 1596 din 5 martie 2008 Judecătoria Brăila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 919/113/2008.
La termenul din 4 noiembrie 2008 reclamanta a arătat că înţelege să se judece numai cu Municipiul Brăila, prin primar, solicitând să nu mai fie citate Primăria municipiului Brăila şi Primarul municipiului Brăila, solicitare încuviinţată de instanţă.
Pârâta SC Î.T. SA Brăila a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, care a fost unită cu fondul, arătând că A.V.A.S. este singura entitate în măsură să o despăgubească pe reclamantă cu suma de 62.800 lei, impunându-se introducerea acesteia în cauză. Pe fondul cererii, pârâta a învederat că imobilul revendicat nu se află în incinta societăţii şi a fost demolat. Pe de altă parte, s-a susţinut că pârâta este o societate privatizată care se supune prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta nu are dreptul la restituirea în natură a imobilului revendicat, ci doar la despăgubiri.
Pârâtul Municipiul Brăila, prin primar a invocat cu ocazia dezbaterilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 945 din 29 septembrie 2010 Tribunalul Brăila a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC Î.T. SA Brăila şi a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila.
A admis acţiunea formulată de reclamanta L.F.
A anulat dispoziţia din 1 noiembrie 2005 emisă de pârâtul Municipiul Brăila.
A dispus restituirea în natură a imobilului „M3” din anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert V.T. situat în Brăila în incinta SC Î.T. SA Brăila în suprafaţă de 479,95 mp.
Pentru a adopta această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Imobilul format din patru ochiuri de magazie era deţinut în proprietate de S.S., soţul acesteia desfăşurând la adresa la care construcţia era situată comerţul cu cojit orez, magazia trecând în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 119/1948 prin care s-au naţionalizat întreprinderile economice.
Notificările formulate de reclamantă au fost soluţionate prin dispoziţia din 1 noiembrie 2005 emisă de Municipiul Brăila prin Primar acordându-se despăgubiri acesteia pentru imobilul situat în Brăila în condiţiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente pentru imobilele preluate în mod abuziv.
Despăgubirile nu au fost încasate de reclamantă aşa cum rezultă din declaraţia autentificată la 22 februarie 2006 (fila 151dosar fond).
Atât în expertiza extrajudiciară efectuată de expert V.M. cât şi în expertiza efectuată în cauză de expert Vizireanu Tudorel au fost identificate magaziile situate în Brăila, ca fiind situate în prezent în incinta sediului SC Î.T. SA Brăila.
Potrivit concluziilor celor două rapoarte de expertiză fabrica revendicată de reclamantă corespunde pentru adresa din Brăila fiind notată „M3” în anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert V.T. având suprafaţa de 479,95 mp.
S-a considerat că acţiunea este admisibilă în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 78 din A din data de 7 decembrie 2012 Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta L.F. şi de pârâta SC Î.T. SA.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de ape, cu privire la apelul reclamantei a avut în vedere următoarele considerente:
S-a reţinut că instanţa de fond şi-a motivat soluţia de restituire în natură pentru suprafaţa de 474,95 mp din Brăila având în vedere concluziile expertizelor efectuate de experţii V.M. şi V.T.
Expertizele efectuate în faţa instanţei de fond concluzionează faptul că, în conformitate cu documentele prezentate şi declaraţiile reclamantei, identificarea imobilului corespunde documentelor grafice pentru adresa corpul M3, corpurile M1 şi M2 fiind magazii de cereale.
Expertiza efectuată în apel de expert B.M.D. concluzionează că şi în raport de Certificatul emis de Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti - O.R.C. - societatea omonimă „A.” apare ca fiind înmatriculată cu sediul în Brăila.
Suprafața măsurată de expertă la fosta adresă este de 486 mp iar această construcție se află în administrarea SC Î.T. SA Brăila.
Experta a precizat în răspunsul la obiecțiunile formulate că identificarea s-a efectuat prin compararea amplasamentului construcţiilor existente cu planul din anul 1932 depus la dosar şi notat în expertiză ca fiind Anexa 3, cu planul fotogrametric din anul 1988 (şi notat în expertiză ca fiind anexa 2) pentru aceeaşi zonă şi vizualizarea construcţiilor din aceste planuri pe teren.
Faţă de apelul pârâtei SC Î.T. SA Brăila s-au reţinut următoarele:
Cu privire la primul motiv de apel curtea a reţinut că instanţa de fond a motivat corect împrejurarea că imobilul revendicat a fost preluat abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948 astfel că se justifică restituirea în natură şi nu prin echivalent despăgubiri.
S-a statuat şi cu privire la faptul că nu se impunea introducerea în cauză a A.V.A.S. cum a solicitat pârâta în motivarea apelului.
Raportat la al doilea motiv de apel formulat de pârâtă s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada faptului că la data exproprierii, imobilul se afla în proprietatea tatălui său cu adresa din 18 mai 2006 a Arhivelor Naţionale - Direcţia Judeţeană Brăila prin care se face referire la documentele existente la dosarul firmei individuale „S.S.”
De asemenea, instanţa de apel a avut în vedere şi copia extras a Tabelului Întreprinderilor din Bucureşti naţionalizate conform Legii nr. 119/1948 eliberat la 2 aprilie 1997 de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului din care reiese că 3 imobile naţionalizate în anul 1948 dintre care 2 în Brăila şi unul în Bucureşti au aparţinut numiţilor S.S. şi S.S.
Instanţa a constatat că reclamanta este moştenitoarea acestora conform certificatului de moştenitor din 24 iunie 1977.
Referitor la motivul de apel ce vizează imposibilitatea restituirii în natură a imobilului intrucât acesta nu a fost identificat ca fiind în proprietatea SC Î.T. SA Brăila, instanţa de apel, analizând expertiza efectuată de expert specialitatea arhitectură N.D.M. a constatat că „ ochiurile de magazie” ale celor trei construcţii ale familiei S. au fost construite cu aproximaţie la sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX.
S-a statuat că în accepţiunea acelei perioade „ ochi de magazie” însemna spaţiu cu uşă şi două ferestre adiacente pentru a se comercializa produse agricole.
Drept urmare, s-a reţinut că se poate dispune restituirea în natură potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat recurs, în termen legal, SC Î.T. SA pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâta a susţinut următoarele:
1. Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel s-a arătat că prin decizia pronunţată s-a adus atingere prevederilor imperative ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ., text de lege ce instituie obligaţia instanţei de judecata de a se pronunţa, motivat, asupra tuturor cererilor formulate de către părţi.
Sub acest aspect, pârâta a reclamat faptul că deşi prin motivele de apel suplimentare depuse, în termenul legal, în completarea cererii de apel, a înţeles să fomuleze critici şi în ceea ce priveşte încălcarea de către prima instanţa a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, respectiv art. 21 privitor la sfera „unităţilor deţinătoare" ce puteau fi obligate la restituire şi art. 26 privitor la procedura de restituire cu care aceasta a fost investită, instanţa de apel nu a răspuns acestor motive.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel referitor la eludarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, aceasta limitându-se la a cerceta (ne) temeinicia măsurilor dispuse de către prima instanţă în raport de argumentele invocate de către apelantă în cererea de apel iniţiala şi, deci fără să analizeze toate criticile (motivele de apel suplimentare) privind modalitatea soluţionării de către prima instanţa a cererii de chemare în judecata.
2. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină - motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Referitor la acest motiv de recurs pârâta a învederat că neindicarea de către instanţa de apel a considerentelor pentru care a înţeles să înlăture criticile din motivele suplimentare de apel formulate de pârâtă se subsumează şi motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
S-a arătat că prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. impun cu necesitate ca orice hotărâre judecătoreasca să fie motivată în fapt şi în drept pentru a da instanţelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar, ca o consecinţa a exercitării cailor de atac.
3. Hotărârea recurata este rezultatul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor legale - motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta a considerat că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 29 alin (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 publicată în M. Of. nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituţionala a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 şi a constatat că, prin abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceasta încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Prin urmare, interesează sub aspectul modalităţii de restituire (în natura sau prin acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu titlu valabil.
S-a mai susţinut şi că, dincolo de împrejurarea că hotărârea recurată este lacunar motivată, raţionamentul avut în vedere de către instanţa de apel este total eronat. Astfel, modalitatea în care instanţa de apel s-a pronunţat asupra criticilor formulate de către pârâtă iar potrivit considerentelor reţinute de către prima instanţa reprezintă rezultatul unor evidente greşeli de apreciere a probatoriului administrat şi de interpretare a tuturor normelor legale în cauza.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată oral de apărătorul recurentei constată că este nefondată şi o va respinge având în vedere cele ce succed:
Susţinerea că reclamanta ar fi beneficiara a două măsuri reparatorii nu poate fi reținută atâta vreme cât dispoziţia din 1 noiembrie 2005 emisă de Municipiul Brăila, prin care i se acordaseră acesteia despăgubiri pentru imobilul situat în Brăila în condiţiile prevederilor legii speciale, face controlul judiciar.
Mai mult, prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond, dispoziţia din 1 noiembrie 2005, a fost anulată în partea cu privire la acordarea de despăgubiri, dispunându-se restituirea în natură a imobilului „M3” din anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert V.T. situat în Brăila în incinta SC Î.T. SA Brăila în suprafaţă de 479,95 mp.
Aşadar, nu se mai pune problema că reclamantă este beneficiara unei duble reparaţii, una în echivalent şi alta în natură.
Cu privire la recurs:
Dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural, care sunt sancţionate cu nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dispoziţii legale ce includ atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât şi a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părţi.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii şi vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti.
Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt si de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia adoptată.
În cauză, instanţa de apel nu a analizat motivele de apel suplimentare formulate de pârâtă (filele 22-28 dosar apel) motiv de recurs ce se circumscrie ipotezelor reglementate de art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.
Astfel, decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii fiind datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea şi cele pentru care s-au înlăturat apărările părţilor.
În speţă, contrar acestor dispoziţii legale, instanţa de apel a procedat la pronunţarea unei hotărâri pe care a motivat-o făcând trimitere exclusiv la motivele de apel formulate iniţial de pârâtă, respectiv, faptul că în mod eronat nu s-a dispus introducerea în cauză a A.V.A.S. entitate care a efectuat privatizarea societăţii şi care putea să fie obligată la despăgubiri; reclamanta nu a făcut dovada că imobilul în cauză ar fi fost în momentul exproprierii proprietatea tatălui său și că nu se poate pune problema restituirii în natura a imobilului in condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Or, pârâta a formulat motive de apel suplimentare iar instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra acestora fără să motiveze de ce nu le-a examinat sau de ce nu le-a primit, ceea ce încalcă exigentele instituite în mod imperativ de dispoziţiile art. 261 C. proc. civ.
În acest context, este evident că argumentele reţinute în motivarea deciziei pronunţate în apel sunt nu numai insuficiente, dar şi improprii pentru exercitarea unui control judiciar, echivalând în realitate cu lipsa oricăror considerente de natură să explice în fapt şi în drept soluţia adoptată de instanţa de apel.
În cazul în care motivarea lipseşte cu desăvârşire, adică atunci când nu se arată care sunt considerentele pentru care cererile şi mijloacele de apărare invocate de parte prin apelul dedus judecăţii au fost înlăturate, hotărârea este nulă şi se impune casarea sa, cu reluarea judecăţii, întrucât asupra acesteia nu se poate realiza controlul judiciar.
De asemenea, conform jurisprudenţei C.E.D.O., noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
În hotărârea din 28 aprilie 2005 pronunţată în cauza „Albina contra României”, Curtea a reţinut încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie, deoarece „simplul fapt că instanţa de recurs a reamintit hotărârile adoptate în speţă de către instanţele inferioare şi argumentele în baza cărora acestea s-au întemeiat, nu putea să o scutească de obligaţia de a examina problemele ridicate în recurs de către reclamant.”
Faţă de cele ce preced, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa de trimitere să pronunţe o hotărâre care să respecte prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., asigurând astfel atât dreptul părţilor la un proces echitabil, conform art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., cât şi posibilitatea exercitării unui control judiciar, în cazul promovării unei eventuale căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC Î.T. SA împotriva Deciziei nr. 78/ A din data de 7 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 318/2013. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3413/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
