ICCJ. Decizia nr. 3414/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3414/2013
Dosar nr. 34269/3/2009
Şedinţa publică din 18 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Instanţa de fond
Tribunalul Bucureşti, secţia a V- a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1687 din 6 octombrie 2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea formulată la 25 august 2009 de reclamanta C.O.P.Y.R.O.- S.G.C.D.A. împotriva pârâtei SC P.T.V. SA.
În motivarea acestei acţiuni Tribunalul a reţinut următoarele:
La termenul din 08 septembrie 2011Tribunalul a invocat din oficiu, puând în discuţie cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie pe care a constatat-o întemeiată pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta urmăreşte valorificarea drepturilor patrimoniale aparţinând autorilor de opere scrise ale căror drepturi le gestionează colectiv, în calitate de organism de gestiune colectivă.
Sub un prim aspect, s-a reţinut că prin acţiune, reclamanta a solicitat plata remuneraţiei pentru radiodifuzarea pe posturile P. T.V., P.C., P. T.V. I. şi A. T.V. pe trimestrele II, III şi IV 2006 şi anii 2007, 2008 şi trimestrul I, II şi III 2009 a operelor autorilor reprezentaţi, fără a indica numele acestor autori.
Din corespondenţa purtată cu pârâta, Tribunalul a dedus că este vorba de autorii operelor scrise după care s-a realizat ecranizarea filmelor: „Ciuleandra" „Mircea", „Secretul lui Bachus", „Accident", „Bietul Ioanide", „Dumbrava Minunată", „Colierul de Turcoaze", „Ora H", „Ingredientele Vieţii", „Oglinda", „Furtuna", „Noi cei din Linia întâi", „Francois Villon", „Triunghiul Morţii", „Pas în Doi", „Gloria nu cântă", „Tănase Scatiu", „Puterea şi Adevărul", „Casa din vis", „Veronica", „Veronica se întoarce", „Orient Expres", „Artista dolarii şi ardelenii", „Pruncul, petrolul şi ardelenii", „Dreptate în lanţuri", „Căsătorie cu repetiţie", „Extemporal la dirigenţie", „Fraţii Jderi", „Supravieţuitorul", „Păcală se întoarce", „Saltimbancii.
Tot din corespondenţa purtată de reclamantă cu pârâta, ( filele 123 şi 124) Tribunalul s-a reţinut că au fost indicaţi ca autori reprezentaţi de către reclamantă : G.Ş., T.P., M.S., L.R., Z.S., D.P., T.M., H.Z., E.B., I.A., T.A., I.B., R.O.B., C.C., F.N., toţi pe bază de mandat, precum şi G.C., A.B., S.D., C.P., aceştia din urmă, conform art. 25 din Legea nr. 8/1996.
Sub un prim aspect, Tribunalul a avut în vedere că drepturile pretinse nu sunt supuse gestiunii colective obligatorii, în sensul art. 123 şi 1231 din Legea nr, 8/1996, pentru ca în privinţa lor să fie aplicabilă regula cuprinsă în art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, potrivit căreia „pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat".
Dimpotrivă, s-a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1231 din Lege, potrivit cărora „drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepţia celor prevăzute la art. 1231 şi 123, pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi".
S-a apreciat că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Lege, potrivit cărora „titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea. încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate în numele şi pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens".
În ceea ce priveşte reprezentarea în instanţa de judecată a titularilor drepturilor de autor sau conexe, Tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1391 alin. (1) din Lege, potrivit cărora „titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile şi actele juridice, pe toată durata şi în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială".
Verificând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a constatat că pentru autorii operelor scrise menţionate nu a fost depus nici un fel de mandat, nici general de gestiune, nici special de reprezentare în judecată în sensul art. 1391 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.
În aceste condiţii Tribunalul a apreciat că nu poate primi susţinerile reclamantei în sensul că dovada calităţii de reprezentant este făcută prin înscrierea autorilor în lista înaintată de reclamantă către O.R.D.A. şi publicată pe site-ul acesteia, întrucât un act emanând chiar de la organismul de gestiune nu face dovada mandatului acordat de titularii de drepturi de autor şi conexe.
În acelaşi sens, Tribunalul a mai constatat, examinând hotărârile judecătoreşti depuse la dosar de către pârâtă ( filele 153-186), faptul că în privinţa unora dintre autori, respectiv M.S. şi L.R., există litigii pe rolul instanţelor de judecată între C.O.P.Y.R.O. şi moştenitorii acestor autori, legate de recunoaşterea calităţii de moştenitor a drepturilor de autor astfel încât nu s-ar putea da eficienţă unei prezumţii de mandat, în sensul invocat de reclamantă.
În consecinţă, Tribunalul a constatat că reclamanta nu face dovada calităţii de reprezentantă pentru autorii operelor scrise menţionate şi pe cale de consecinţă nu justifică legitimare procesuală activă, întrucât aceasta nu este titulară de drepturi de autor pe care să le valorifice,
Sub un al doilea aspect, Tribunalul a avut în vedere că pârâta difuzează prin intermediul posturilor T.V. menţionate de reclamantă, opere cinematografice şi nu opere literare.
Pentru operele cinematografice, au calitatea de autori potrivit art. 66 cu raportare la art. 5 din Legea nr. 8/1996, „regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei".
Prin urmare, autorul operei scrise iniţiale după care se realizează adaptarea cinematografică nu se regăseşte în categoria titularilor de drepturi de autor şi drepturi conexe recunoscute pentru operele audiovizuale difuzate de către pârâtă.
Ca atare, reclamanta C.O.P.Y.R.O., societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor pentru operele scrise, nu poate avea calitate procesuală activă pentru titularii de drepturi de autor recunoscuţi de art. 66 din Legea nr. 8/1996, în raport de limitele autorizării sale ca organism de gestiune colectivă şi de propriul statut.
2. Instanţa de Apel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX prin Decizia civilă nr, 129/ A din 21 septembrie 2012 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În motivarea acestei soluţii au fost reţinute următoarele considerente de fapt şi de drept:
Apelanta nu combate în niciun fel, prin apelul formulat, cele reţinute de prima instanţă cu privire la faptul că, deşi pentru o parte din autorii din corespondenţa extrajudiciară a reclamantei cu pârâta, neindicaţi în cererea de chemare în judecată, era necesar ca reclamanta să acţioneze ca mandatar cu procură specială, reclamanta nu a depus niciun fel de mandat, nici general de gestiune, nici special de reprezentare în judecată în sensul art. 1391 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, şi cu privire la faptul că pentru o parte din autorii de operă scrisă, din corespondenţa extrajudiciară a părţilor, sunt pe rol litigii referitoare la inexistenţa dreptului reclamantei de a acţiona în baza art. 25 din Legea nr. 8/1996.
S-a reţinut, în privinţa autorului L.R., că s-a stabilit irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 8211 din 18 noiembrie 2011 - în Dosarul nr. 1622/3/2009, al secţiei I civilă, accesibilă în programul informatic public al instanţelor judecătoreşti, Ecris - lipsa dreptului C.O.P.Y.R.O. în raportul juridic de drept material pe baza căruia aceasta pretinde remuneraţii, în ceea ce priveşte opera scrisă a acestui autor, menţinându-se partea din decizia de apel a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, care a respins apelul C.O.P.Y.R.O. împotriva sentinţei civile nr. 823 din 11 iunie 2009 dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, referitoare la respingerea ca neîntemeiată a cererii COPYRO de a se constata apartenenţa dreptului de autor de pe urma defunctului scriitor L.R. către reclamanta C.O.P.Y.R.O. în temeiul art. 25 din Legea nr. 8/1996.
S-a constatat că în mod corect prima instanţă a motivat în sentinţa apelată că prin acţiune reclamanta a solicitat plata remuneraţiei pentru radiodifuzarea pe posturile P. T.V., P.C., P. T.V. I. şi A. T.V. pe trimestrele II, III şi IV 2006 şi anii 2007, 2008 şi trimestrul I, II şi III 2009 a operelor autorilor reprezentaţi, fără a indica numele acestor autori.
Instanţa de apel a reţinut prevederile legale incidente în cauză, In legătură cu problema calităţii procesuale a reclamantei.
În C. proc. civ. cuprinsul cererii de chemare în judecată, este expres şi imperativ prevăzut de art. 112 „ cererea de chemare în judecată va cuprinde: obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă (pct. 3); arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea (pct. 4); arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere (pct. 5).
S-a reţinut că potrivit art. 133 C. proc. civ. „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde . obiectul ei va fi declarată nulă" iar potrivit art. 109 C. proc. civ. „oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente".
S-a constatat că instanţei învestite cu pretenţii de a face şi obligaţii pecuniare îi este permis să soluţioneze numai litigii concrete, nu să dea hotărâri de principiu privind înţelesul unor cuvinte (scenarişti) sau să omologheze extrase, de pe site-ul O.R.D.A., în care reclamanta însăşi menţionează toţi autorii de operă scrisă preexistentă şi scenarişti pe care apreciază că îi reprezintă.
În contextul în care reclamanta nu justifică în proces, în mod concret calitatea sa procesuală activă bazată pe un raport juridic de drept material în care are calitatea de subiect colector al remuneraţiilor compensatorii pentru acei autori de operă scrisă (care trebuie individualizaţi în cererea de chemare în judecată) pentru care înţelege să formuleze acţiunea, instanţa de apel a reţinut că soluţia pronunţată de prima instanţă în sensul respingerii acţiunii pentru nejustificarea calităţii procesuale active a reclamantei este corectă şi legală.
S-a mai observat şi faptul că orice informaţii relevante, referitoare la veniturile şi cheltuielile intimatei-pârâte din activitatea de televiziune/radio difuzare, în vederea aplicării procentului pretins de reclamantă de 3% din acestea şi a efectuării plăţilor privind drepturile patrimoniale de autor, pentru demararea unei cereri de chemare în judecată concrete, puteau fi obţinute de apelanta-reclamantă de la unităţile teritoriale ale M.F.P. Astfel, Ordinul M.F.P. nr. 2123/2009 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2009 a operatorilor economici, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 440 din 26 iunie 2009, prevede că „operatorii economici, indiferent de forma de organizare şi forma de proprietate, au obligaţia să întocmească şi să depună raportări contabile la 30 iunie 2009 la unităţile teritoriale ale M.F.P. Persoanele juridice vor întocmi şi vor depune la unităţile teritoriale ale M.F.P. raportări contabile care cuprind următoarele formulare: a) Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii (cod 10); b) Contul de profit şi pierdere (cod 20); c) Date informative (cod 30). Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se întocmeşte pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice la data de 30 iunie 2009. puse de acord cu soldurile din balanţa conturilor analitice, încheiată după înregistrarea tuturor documentelor în care au fost consemnate operaţiunile fmanciar-contabile aferente perioadei de raportare. Formularul "Contul de profit şi pierdere" cuprinde cifra de afaceri netă, veniturile realizate şi cheltuielile efectuate, precum şi rezultatele financiare obţinute (profit sau pierdere), preluate din conturile de venituri şi cheltuieli cuprinse în balanţa de verificare la 30 iunie 2009".
Dreptul reclamantei la informaţii referitoare la veniturile şi cheltuielile intimatei-pârâte din activitatea de radiodifuzare, de la unităţile teritoriale ale M.F.P., nu era influenţat de comunicarea play list-urilor pentru trimestrele II, III şi IV 2006 şi anii 2007, 2008 şi trimestrul I, II şi III 2009 de către pârâtă, care, conform Metodologiiîor privind remuneraţia ce se colectează de C.O.P.Y.R.O., servea la determinarea sumelor ce se repartizau de C.O.P.Y.R.O. titularilor de drepturi de operă scrisă. Legea nr. 8/1996 a prevăzut la art. 130 obligaţii legale în sarcina reclamantei: e) să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut; f) să asigure accesul propriilor membri la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de repartizare a acestora; h) să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informaţii şi transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe care le colectează, precum şi informaţii privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea repartizării acestora; utilizatorii sau intermediarii acestora au obligaţia să furnizeze, în format scris şi electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informaţiile şi documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal şi ştampilate; i) să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectivă în raporturile cu autorităţile publice care au drept de control şi, prin acestea, cu utilizatorii". De altfel, apelanta menţionează în apel că în corespondenţa extrajudiciară „sub aspectul utilizării prin radiodifuzare ai operelor scrise C.O.P.Y.R.O. - S.G.C.D.A. prin corespondenţa adresată intimatei - pârâte a adus la cunoştinţă acesteia filmele româneşti radiodifuzate pe perioada în litigiu ai căror autori de operă scrisă preexistentă şi scenariu se regăsesc în repertoriul protejat de apelanta reclamantă.
S-a constatat astfel că este corectă motivarea primei instanţe, în temeiul art 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în sensul că „titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat" şi că „aceleaşi solicitări pot fi formulate în numele şi pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens".
Cererea de chemare în judecată din procesul de faţă, în maniera în care a fost redactată, s-a apreciat că este vădit informă, neindividualizând obiectul său (pretenţa concretă) cu respectarea art. 112 C. proc. civ., deoarece nu menţionează autorii de operă scrisă pentru care au fost formulate pretenţiile. Prima instanţă a ales să dea prioritate excepţiei lipsei calităţii procesuale active conform art. 109 alin. (1) C. proc. civ., calitate care într-adevăr nu era justificată în cererea informă.
3. Recursul
Împotriva Deciziei nr. 129/A/2012 a Curţii de Apel Bucureşti reclamanta a declarat recurs pentru motivul, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a prezentat motivele de fapt ale acţiunii, reiterând pretenţiile formulate împotriva pârâtei, care - deşi prin mai multe adrese a fost notificată pentru obţinerea autorizaţiei de licenţă neexclusivă de utilizare a operelor scrise pentru programele de televiziune pentru intrarea în legalitate precum şi pentru plata remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi a căror operă a fost radiodifuzată- nu a dat curs acestor solicitări.
Sub aspectul utilizării prin radiodifuzare al operelor scrise, recurenta a susţinut că a adus la cunoştinţa pârâtei filmele româneşti radiodifuzate pe perioada în litigiu a căror autori de operă scrisă preexistentă şi scenariu se regăsesc în repertoriul protejat de recurenta reclamantă.
În acest sens, recurenta a arătat că au fost prezentate instanţei de fond extrase, comunicate public pe site-ul O.R.D.A., din repertoriul C.O.P.Y.R.O. - S.G.C.D.A. privind reprezentarea titularilor de drepturi atât pe bază de mandat cât şi pe baza mandatului legal stabilit de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 8/1996 care conferă legitimarea calităţii sale procesuale active pentru a solicita remuneraţiile legale aferente utilizării, a căror utilizare a fost comunicată public pe posturile T.V. ale intimatei - pârâte.
În raport de această situaţie, recurenta a susţinut că motivarea instanţelor de fond şi, respectiv, de apel - privind lipsa calităţii procesuale active datorată faptului că nu există mandate de gestiune -este eronată, deoarece pentru o parte din autorii de operă scrisă coautori la opera audiovizuală C.O.P.Y.R.O. exercită gestiunea colectivă pe bază de mandat, iar pentru cealaltă parte exercită gestiunea colectivă pentru toate drepturile prevăzute la art. 12 şi 13 din Legea nr. 8/1996 conform mandatului legal prevăzut de art. 25 din Lege.
Pe acest aspect, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active de către instanţa de fond şi apel pe considerentele invocate în sentinţă este nefondată deoarece existenţa titularilor de drepturi în repertoriul C.O.P.Y.R.O. făcut public pe site-ul O.R.D.A. în calitatea sa de organ de supraveghere şi control, precum şi existenţa mandatului legal prevăzut de art. 25 din Legea nr. 8/1996 nu puteau fi ignorate în aprecierea şi deliberările instanţei de fond eu privire la calitatea procesuală activă a C.O.P.Y.R.O.
Sub aspectul considerentelor avute în vedere de instanţă cu privire la problematica de fond a cauzei,recurenta a criticat faptul că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 5 coroborate cu dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 8/1996, prin aceea că acestor norme li s-a dat o interpretare restrictivă în ceea ce priveşte radiodifuzarea operelor scrise.
Recurenta a susţinut că pe de o parte, Instanţa de Fond şi, respectiv, cea de Apel trebuiau să ţină cont de legea dreptului de autor aplicabilă creării filmelor şi ecranizărilor realizate după opere scrise preexistente care conferă protecţie tuturor creatorilor care şi-au adus contribuţii la realizarea operei comune.
S-a mai susţinut că în cazul operei comune realizată de mai mulţi coautori trebuie evidenţiat faptul că aceştia îşi păstrează drepturile proprii în cadrul acestei opere comune, în speţă cea audiovizuală, aceştia fiind consideraţi, potrivit dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 8/1996, autori individuali, constitutivi ai operei audiovizuale. Prin realizarea unei opere comune titularii de drepturi care îşi aduc contribuţia la realizarea acesteia nu îşi pierd calitatea de autori circumstanţiaţi domeniului de creaţie la care îşi aduc contribuţia la realizarea unei opere comune audiovizuale.
În speţă autorii de scenarii, autori a căror opere fac parte din domeniul operelor scrise îşi păstrează drepturile proprii în creaţia comună şi beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 8/1996 domeniului de creaţie din care fac parte. Mai mult decât atât, scenariul este prin definiţie o operă scrisă recunoscută ca atare de către toţi utilizatorii şi consacrată în doctrina şi dicţionarele explicative ale limbii române, ca operă scrisă.
În consecinţă instanţele de fond şi, respectiv, de apel, făcând o aplicare greşită a Legii. nr. 8/1996, au reţinut că autorii de scenarii, a căror contribuţii distincte se regăsesc într-o operă audiovizuală, nu aparţin domeniului operelor scrise gestionat de C.O.P.Y.R.O. - S.G.C.D.A.
S-a solicitat admiterii recursului, constatarea calităţii procesuale active şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea remuneraţiilor datorate potrivit Legii de intimata pârâtă SC P.T.V. SA.
4. Analiza instanţei de recurs
Deşi în apărare intimata pârâtă a invocat nemotivarea recursului în raport de împrejurarea că recursul reia criticile adresate sentinţei Tribunalului, fără să critice decizia curţii de apel - în precizările făcute cu ocazia acordării cuvântului în fond a arătat că nu înţelege să invoce excepţia de nulitate a recursului.
Referitor la acest aspect, instanţa a constatat că în recurs au fost invocate motive de nelegalitate, indicându-se în concret, o serie de dispoziţii legale apreciate de recurentă a fi fost încălcate sau greşit interpretate de către instanţă.
Aceste critici au fost formulate în recursul îndreptat împotriva Deciziei nr. 129 A/2012 a Curţii de Apel, astfel încât s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., o asemenea apărare din partea intimatei nefiind întemeiată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este legală, recursul fiind respins pentru următoarele considerente:
Instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, cu privire la categoriile de drepturi care pot fi gestionate prin intermediul organelor de gestiune colectivă - fie pe baza mandatului legal, fie pe baza şi în limitele mandatului special acordat de titularii de drepturi.
Ca urmare, se constată că recurenta a invocat în recurs, în justificarea calităţii sale procesuale, dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 8/1996 - bazate pe mandatul legal prevăzut de art. 25 din lege.
Aceste dispoziţii fixează cadrul general. În cauză în raport de natura pretenţiilor formulate, în mod corespunzător instanţele au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 123 şi 139 din Legea nr. 8/1996. în temeiul acestor dispoziţii reclamanta nu a făcut dovada unui mandat în sensul art. 1391 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 pe care autorii operelor scrise menţionate să-l fi dat reclamantei.
De asemenea, în mod corect s-a făcut distincţie între diferitele categorii de titulari ai dreptului de autor pentru operele difuzate pe posturile de televiziune.
Difuzarea unei versiuni cinematografice presupune, cum s-a reţinut în mod corect, un mandat special distinct din partea titularului operei literare (scrise) care a stat la baza operei cinematografice difuzate.
Corectă a fost şi interpretarea valorii probaţionaie a înscrisurilor prezentate, emanând de la O.R.D.A., cât priveşte calitatea de reprezentantă a reclamantei, instanţa constatând că lista publicată pe sit-ul O.R.D.A. a fost înaintată de reclamantă care nu a făcut dovada mandatului acordat acestui organism de gestiunea colectivă, de titularii de drepturi de autori şi drepturi conexe,
În mod egal se constată că şi documentul depus în recurs (fila 22-23) - o corespondenţă emanând de la O.R.D.A. şi adresată reclamantei-are aceeaşi consecinţă asupra nedovedirii calităţii procesuale active a reclamantei în formularea pretenţiilor din acţiune.
În adresa în discuţie sunt enunţate dispoziţiile din Legea nr. 8/1996 referitoare la condiţiile în care se realizează transmiterea unei opere audiovizuale (filme cinematografiee sau documentare) prin intermediul posturilor de televiziune.
Precizarea făcută în adresă în sensul că prin difuzarea operei cinematografice se prezumă şi că scenariul operei este transmis către public ca parte integrantă a operei respective nu aduce argumente în plus faţă de argumentaţia instanţei cât priveşte distincţia între titularii dreptului de autor ai operei cinematografice - între aceştia plasându-se şi autorul scenariului - şi, respectiv, titularii dreptului de autor al operei literare (scrise) care nu se identifică cu scenariul.
Concluzia adresei O.R.D.A. - invocată de reclamantă, în care se menţionează că „având în vedere cele menţionate, considerăm că S.C.I. C.O.P.Y.R.O. în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor este îndreptăţită sa solicite şi să primească remuneraţiile cuvenite pentru radiodifuzarea scenariului aflat în repertoriul său" -se înscrie în contextul general al răspunsului adresat reclamantei.
De altfel acelaşi organism O.R.D.A., prin adresa din 23 noiembrie 2010, a transmis către societăţile C.O.P.Y.R.O. şi D.A.C.I.N. -S.A.R.A. o scrisoare în care - urmare unei întâlniri dintre cele două organisme de gestiune colectivă menită să clarifice aspecte legate de gestiunea scenariilor operelor audiovizuale - concluzionează expres că punctul său de vedere este că „autorii operei audiovizuale, aşa cum sunt stabiliţi la art. 66 din Legea nr. 8/9196, îşi gestionează colectiv drepturile decurgând din utilizarea operei audiovizuale, prin intermediul organismului de gestiune colectivă D.A.C.I.N. - S.A.R.A".
Calitatea procesuală activă atât potrivit Legii nr. 8/1996 cât şi dispoziţiilor exprese C. proc. civ. se analizează în concret, în funcţie de obiectul pretenţiilor formulate.
Or, în cauză instanţele au indicat considerentele de fapt şi de drept pentru care mandatul general legal al reclamantei ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor nu este suficient pentru a justifica calitatea procesuală activă prin prisma raportului obligaţionai între reclamantă şi titularii drepturilor de autor pentru care a formulat pretenţiile în prezenta acţiune.
Pledoaria făcută de recurentă pentru drepturile titularilor unei opere comune (ecranizările după opere scrise) care oferă protecţia tuturor autorilor care şi-au adus contribuţia la realizarea operei comune este exterioară problemei puse în discuţie şi soluţionate corect de instanţă - reprezentarea acestor autori.
Critica referitoare ia interpretarea restrictivă a dispoziţiilor art. 5 coroborate cu art. 66 din Legea nr. 8/1996 cât priveşte radiodifuzarea operelor scrise, este, de asemenea, neîntemeiată.
Interpretarea făcută de instanţă, a avut în vedere nu titularii drepturilor de autor ci examinarea mandatului dat de aceştia societăţii reclamante, concluzia corectă desprinsă din probele administrate în cauză, fiind aceea că reclamanta nu a făcut dovada unui asemenea mandat.
Art. 1291 din Legea nr. 8/1996 impune acordarea de către titularii de drepturi a mandatului de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale prin contract scris, care face şi dovada de reprezentare a acestora de către organismul de gestiune colectivă.
C.O.P.Y.R.O. îi reprezintă pe autorii care nu sunt asociaţi la vreun organism în cadrul gestiunii colective obligatorii conform art. 1291 din Legea nr. 8/1996.
În mod corect s-a reţinut că printre autorii indicaţi în listele furnizate de reclamantă se află titulari cu care aceasta se judecă pentru că acest organism de gestiune colectivă le-a gestionat drepturile în lipsa unui mandat.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu s-au dovedit motive pentru care să se dispună modificarea sau casarea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.O.P.Y.R.O. S.G.C.D.A. împotriva Deciziei nr. 129/ A din data de 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3413/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3416/2013. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
