ICCJ. Decizia nr. 3419/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3419/2013
Dosar nr. 3494/118/2011
Şedinţa publică din 18 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 februarie 2011, pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul A.G., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul roman prin C.A.D.N.R. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţială a hotărârii din 13 octombrie 2010 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri juste în cuantum de 84 lei/mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este proprietarul parcelei cu suprafaţa de 443 mp, expropriată iar pârâta nu a avut în vedere toate criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994 precizând că terenurile din imediata apropiere au fost vândute pe piaţa liberă cu sume mai mari şi chiar aceasta a acordat sume mai mari pentru exproprierea unor alte terenuri aflate în zone mai izolate.
Procedând la soluţionarea cauzei, instanţa a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiective:
- stabilirea valorii terenului ce a făcut obiectul exproprierii;
- stabilirea cuantumului despăgubirilor ce se cuvin expropriatului în urma actului de expropriere;
- spor de valoare a părţii din imobil care nu a fost expropriat uman ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza în vecinătate.
Prin sentinţa civilă nr. 3858 din 23 iulie 2012, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului reţinând următoarele:
Reclamantul A.G., fiind nemulţumit de cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul în suprafaţă de 443,00 mp expropriat de către pârât, a formulat contestaţie conform prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 - despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului expropriat şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a determinat prin raportare la standardele de evaluare internaţională, valoarea de piaţă a terenului expropriat de 1.750 lei, pierdere de valoare piaţă după dezmembrarea parcelei - în sumă de 2.050 lei şi valoarea daunelor în sumă de 300 lei.
Conform Hotărârii din 2010 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 şi contestată de către reclamant, valoarea despăgubirilor acordate a fost în sumă de 3.100 lei, din care 1.800 lei valoarea terenului, superioară celei stabilite prin raportul de expertiză şi valoarea daunelor în sumă de 300 lei.
Instanţa de fond a considerat că nu se impune acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa rămasă după dezmembrare, deoarece ea reprezintă 20% din suprafaţa deţinută anterior dezmembrării şi pe aceasta în continuare se poate practica agricultura, terenul nemodificându-şi caracteristicile topografice ca urmare a exproprierii.
De asemenea, s-a mai constatat că urmare a exproprierii nu s-a ajuns la o fărămiţare excesivă care să facă inutilizabilă parcela rămasă în proprietatea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamantul A.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că este dată cu aplicarea greşită dispoziţiilor legale aplicabile speţei.
Prin Decizia civilă nr. 132/ C din 26 noiembrie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamanul A.G. şi a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că:
A admis în parte cererea reclamantului, a anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 13 octombrie 2010 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate Murfatlar şi a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de M.T.I. prin C.N.A.D.N.R. S.A. să acorde reclamantului pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 443 mp, despăgubiri în cuantum de 3.850 lei.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate, cât priveşte daunele evaluate de expropriator la 300 lei.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a 2.100 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond( onorarii experţi).
Pentru a adopta această soluţie instanţa de apel, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului a reţinut că reclamantul a invocat în această cale de atac pentru prima dată faptul că expropriatorul nu a respectat etapele procedurii de expropriere şi, în special, dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, care prevăd că transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice în proprietatea publică a statului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.
Această cerere fiind invocată doar în apel, şi nu la fond, s-a consideratat a fi o cerere nouă potrivit dispoziţiilor art. 292 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a fost analizată de către instanţă ca motiv de apel.
Privitor la motivul de apel ce a vizat faptul că instanţa de fond a motivat întreaga sentinţă în baza unei legi abrogate în anul 2010 - Legea nr. 198/1994 - acţiunea fiind introdusă în anul 2011, instanţa de apel a reţinut că Hotărârea din 13 octombrie 2010 a fost emisă în baza dispoziţiilor Legii nr. 198/2004.
Această hotărâre fiind emisă sub imperiul acestei legi, şi contestaţia formulată împotriva acestei hotărâri este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 198/2004, chiar dacă nu era în vigoare la data introducerii contestaţiei, având în vedere principiul că legea civilă nu retroactivează ea se aplică numai pentru viitor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, potrivit cu care „legea dispune numai pentru viitor”.
Conform art. 35 din Legea nr. 255/2010 a fost abrogată Legea nr. 198/2004.
Legea nr. 255/2010 produce efecte la momentul intrării în vigoare, acţionează doar pentru viitor, se aplică numai raporturilor juridice născute sub imperiul ei şi nu asupra raporturilor născute înainte de intrarea sa în vigoare.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că în baza Hotărârii din 13 octombrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a fost expropriat terenul în suprafaţă de 443 mp, situat în parcela proprietatea reclamantului pentru care s-au acordat despăgubiri în sumă de 2.100 lei, cuantumul acestora fiind criticat de către reclamant.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, modificată şi completată (în forma în vigoare la data stabilirii despăgubirii), expropriatorul întocmeşte documentaţiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere, care vor cuprinde şi date privind amplasamentul lucrării; planul de amplasament va conţine delimitarea imobilului-teren şi/sau construcţii propuse spre expropriere, cu indicarea numelor deţinătorilor, precum şi o ofertă de despăgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatorii autorizaţi.
Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care stabileşte că: „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”.
La calcularea cuantumului despăgubirilor experţii, precum şi instanţa de judecată vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi daunele aduse proprietarului său, după caz, altor persoane îndreptăţite luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Aşadar, s-a reţinut că potrivit textului de lege enunţat, despăgubirea cuvenită titularului dreptului de proprietate cuprinde două elemente: valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
Sintagma „valoarea reală a imobilului” se traduce potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.”
A considerat instanţa că este vorba în fapt de valoarea de piaţă a imobilului definită de standardele internaţionale de evaluare cu suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv.
Aceasta înseamnă că valoarea de circulaţie a terenului expropriat trebuie să corespundă valorii apreciate ca reală la momentul exproprierii şi să se stabilească în raport de criteriile obişnuite de pe piaţa imobiliară în cazul unui transfer al dreptului de proprietate, respectiv: amplasamentul şi destinaţia bunului imobil de la acel moment, utilităţile şi sarcinile care îl guvernează, posibilităţile de acces la calea publică.
În legătură cu prejudiciul cauzat celui în cauză s-a ţinut seama de consecinţele generate prin expropriere asupra beneficiilor certe, prezente, actuale sau viitoare de care titularul dreptului nu se mai poate bucura.
În speţă, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, la cererea acestuia a fost încuviinţată şi administrată de către instanţă proba cu expertiză tehnică imobiliară.
În urma efectuării acestui raport de expertiză s-a stabilit că valoarea despăgubirii se ridică la suma de 4.100 lei, din care 1.750 lei valoarea terenului; 2.050 lei pierdere de valoare piaţă dezmembrată şi 300 lei pierdere de subvenţii.
La stabilirea acestei valori s-a avut în vedere poziţia parcelei de teren, categoria de folosinţă, categoria localităţii, posibilităţi de transport.
Terenul a fost evaluat după metoda comparaţiei cu alte imobile expropriate pe acelaşi tronson de autostradă.
Conform raportului de expertiză, valoarea de piaţă pe m.p. înainte de dezmembrare era de 3,91 lei/mp şi după dezmembrare 2,06 lei/mp şi pierderea de valoare de piaţă pe ansamblu se ridică la 2.050 lei.
S-a reţinut că această valoare în mod greşit nu a fost însuşită de către instanţa de judecată.
S-a constatat că instanţa de fond nu a avut în vedere că pentru suprafeţe de teren similare s-au acordat sume mult mai mari pentru prejudiciul cauzat ca urmare a exproprierii. Pentru egalitate de tratament instanţa de apel şi-a însuşit acest prejudiciu cauzat apelantului care constă în scăderea valorii terenului rămas în proprietate, ţinând seama de scopul folosirii acestuia, respectiv desfăşurarea de activităţi specifice profilului său economic, respectiv agricol, care asigură venituri considerabile întreţinerii familiei.
Privitor la valoarea de piaţă a terenului în sumă de 1.750 lei, s-a constatat că în mod întemeiat nu a fost însuşită de către instanţa de fond întrucât aceasta este mai mică decât cea acordată de către expropriator şi conform dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea acordată de către instanţă nu poate fi mai mică decât era stabilită de expropriator”.
De altfel, a reţinut instanţa de apel, valoarea terenului a fost corect stabilită de către expropriator avându-se în vedere că şi pentru terenuri învecinate pentru aceeaşi suprafaţă a fost stabilită aceeaşi valoare de 1.800 lei.
Faţă de cele ce mai sus, instanţa de apel a acordat despăgubiri în cuantum de 3.850 lei, sumă ce se compune din valoarea terenului acordată de expropriator în sumă de 1.800 lei şi 2.050 lei prejudiciu suferit urmare a dezmembrării suprafeţei de teren prin exproprierea suprafeţei de 443 mp ce a determinat scăderea valorii terenului rămas în proprietate.
Totodată s-a reţinut că reclamantul a mai suferit un prejudiciu ce constă în pierdere de subvenţii care a fost stabilit de expropriator la suma de 300 lei şi menţinut de către raportul de expertiză efectuat în cauză, fapt pentru care instanţa a menţinut dispoziţiile sentinţei apelate, cât priveşte aceste daune precum şi valoarea terenului în sumă de 1.800 lei.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R. SA pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs pârâta a criticat decizia instanţei de apel, sub aspectul greşitei acordări a sumei de 2.050 lei calculată prin raportul de expertiză judiciară cu titlu de pierdere a valorii de piaţă a parcelei, rămasă neexpropriată.
S-a susţinut că instanţa de apel s-a limitat la a constata faptul ca pentru alte suprafeţe de teren similare s-au acordat sume cu titlu de prejudiciu cauzat de expropriere, fără însă să analizeze considerentele obiective ce au motivat acordarea acestor sume cu titlu de prejudiciu.
Un alt argument în susţinerea motivului de recurs îl constutuie faptul că la calcularea pierderii valorii de piaţa a parcelei, rămasă neexpropriată, comisia de experţi a folosit o comparabilă care nu este din aceeaşi localitate cu imobilul expropriat.
În consecinţă, s-a susţinut că fiind folosită o comparabilă dintr-o altă localitate decât cea în care se află imobilul expropriat, au fost încălcate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed:
Modificarea unei hotărâri se poate cere în considerarea dispoziţiilor înscrise în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În baza acestui motiv de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâta formulează critici ce vizează nerespectarea criteriilor înscrise în art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului-intimat respectiv sub aspectul greşitei acordări a sumei de 2.050 lei calculată cu titlu de pierdere a valorii de piaţă a parcelei, rămasă neexpropriată.Criticile formulate sub acest aspect sunt întemeiate.
Potrivit articolului 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel şi imobilele administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză (…)”.
Rezultă astfel că textul mai sus menţionat consacră metoda comparaţiei directe astfel încât la calcularea despăgubirilor cuvenite trebuie să se ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Imobilul expropriat este situat în extravilanul localităţii Murfatlar iar comparabila folosită de comisia de experţi este din localitatea Valu lui Traian.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte apreciază că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor dispoziţiilor imperative în materia exproprierii, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor care fac trimitere la „preţurile obişnuite de tranzacţionare”, operaţiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe preţuri de vânzare din perioada de referinţă a datei întocmirii raportului de expertiză.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ.., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea aceloraşi prevederi legale şi prin care să poată fi determinat preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenul în litigiu, de la data întocmirii raportului de expertiză. De asemenea, se va ţine seama de toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 132/ C din data de 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3417/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3534/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
