ICCJ. Decizia nr. 3505/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â I N A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3505/2013
Dosar nr. 4408/62/2011
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1453 din 27 septembrie 2011, Tribunalul Braşov a admis excepţia puterii de lucru judecat, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul B.I.G., în contradictoriu cu pârâţii S.I., P.S., Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Unul dintre efectele hotărârii judecătoreşti este puterea de lucru judecat; lucrul judecat trebuie considerat că reflectă adevărul.
Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este formulată de aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
În practică s-a stabilit că există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit, dar scopul urmărit de parte este acelaşi. Cauza cererii de chemare în judecată priveşte fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, nefiind permis să se introducă o a doua acţiune, menţinând aceeaşi cauză, dar invocând numai motive diferite.
În speţă, prin sentinţa nr. 645/SIND din 20 septembrie 2007 a Tribunalului Braşov pronunţată în Dosarul nr. 655/F/2005, modificată prin decizia nr. 559/R din 06 decembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, s-a stabilit răspunderea solidară a pârâţilor B.I.O., S.I. şi P.S. faţă de creditorii debitoarei SC S. SRL, respectiv faţă de Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie stabilirea aceleiaşi răspunderi care a fost analizată de instanţa de judecată, reclamantul invocând divizibilitatea răspunderii sale faţă de pârâţii S.I. şi P.S. Instanţa a apreciat că din moment ce s-a stabilit cu putere de lucru judecat răspunderea solidară, nu se poate trece peste hotărârea irevocabilă pronunţată pentru a se reanaliza felul răspunderii şi pentru a se stabili divizibilitatea acesteia.
Prin decizia civilă nr. 7/Ap din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul formulat de reclamantul B.I.O. împotriva sentinţei civile nr. 1453/C din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele:
Puterea lucrului judecat pe care se întemeiază soluţia instanţei atenuează şi simplifică dovada unui fapt pe care se întemeiază un drept subiectiv şi nu se aplică atunci când este vorba de chestiuni de drept abstracte sau aflarea unei reguli de drept pe cale de interpretare.
Pentru a împiedica eventualele contradicţii, constatarea jurisdicţională făcută într-un proces anterior, este acceptată ca valabilă pentru soluţionarea unui proces ulterior.
În primul proces soluţionat irevocabil prin decizia nr. 559/2007 a Curţii ele Apel Braşov s-a stabilit o obligaţie, respectiv o răspundere solidară a reclamantului din prezenta cauză şi a pârâţilor S.I. şi P.S., iar în cea de-a doua cauză, se tinde a se dovedi întinderea obligaţiei fiecăruia dintre debitori în raport cu gradul de culpă în calitatea lor de administratori, pe care au avut-o la SC S. SRL. Ca o consecinţă a stabilirii răspunderii solidare celor trei administratori, în prezenta cauză nu poate fi reanalizată întinderea culpei şi divizibilttatea ei.
Obligaţia solidară se caracterizează prin aceea că datoria nu se divide între subiectele raportului juridic obligaţional, ea nefiind divizibilă decât în anumite circumstanţe, anume prevăzute de lege.
Or, principalul efect al solidarităţii pasive, îl constituie obligaţia fiecăruia dintre codebitori de a plăti datoria în întregime, deoarece această pluralitate de debitori sunt ţinuţi de o prestaţie unică.
Dispoziţiile art. 1052 C. civ. pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, nu sunt incidente în cauză.
Textul de lege se referă la codebitorui care, plătind întreaga datorie la care a fost obligat, este îndreptăţit să se întoarcă împotriva celorlalţi codebitori, solidari şi să le pretindă tot ceea ce a plătit peste partea lui. Aşadar, numai după efectuarea plăţii datoriei dispare solidaritatea între codebitori.
Deşi puterea de lucru judecat împiedică în principiu judecarea fondului cauzei, în speţă se impune consecvenţă în judecată, în raport cu hotărârea irevocabilă avută în vedere şi ţinând seama de efectele obligaţiei solidare pasive.
Pe de altă parte puterea de lucru judecat, ca prezumţie irefragabilă nu admite nici o dovadă contrară, chestiunea dezlegată printr-o hotărâre irevocabilă trebuie soluţionată la fel în procesele ulterioare (res indicata pro veritate accipietur).
Împotriva deciziei civile nr. 7/Ap din 1 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs reclamantul B.I.O., întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, respingerea excepţiei puterii de lucru judecat şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, pentru a intra în cercetarea fondului.
Prin criticile formulate, după o prezentare a situaţiei de fapt, recurentul reclamant a susţinut că decizia pronunţată este nelegală, avându-se în vedere că obiectul acţiunii sale este diferit faţă de cel din acţiunea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, soluţionată de instanţa comercială în procedura însoivenţei.
Acţiunea formulată de intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov în procedura de insolvenţă a avut ca obiect obligarea celor trei administratori, la plata unor sume din pasivul SC S. SRL, aflată în stare de faliment, situaţie în care instanţa comercială a stabilit răspunderea solidară a acestora, care au funcţionat în calitate de administratori, în ultimii 5 ani la această societate, avându-se în vedere că din probele administrate nu s-a putut stabili răspunderea individuală a fiecărui administrator.
Recurentul a susţinut că, prin acţiunea ce face obiectul recursului de faţă a cerut stabilirea părţii din datorie ce revine fiecărui administrator, în raport de neîndeplinirea obligaţiilor acestora care au cauzat falimentul societăţii, raportat la perioada de activitate a fiecăruia şi nu schimbarea caracterului solidar al răspunderii stabilite în dosarul de faliment.
Având în vedere că acţiunea de faţă are alt obiect, altă cauză şi alt scop, iar părţile au altă calitate faţă de cererea de faliment, nu sunt întrunite condiţiile puterii de lucru judecat.
Intimaţii pârâţi Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov au formulat în cauză întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de reclamantul B.I.O. împotriva deciziei civile nr. 7/Ap din 1 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că, în primul proces soluţionat irevocabil prin decizia nr. 559/2007 a Curţii de Apel Braşov s-a stabilit o obligaţie, respectiv o răspundere solidară a reclamantului din prezenta cauză şi a pârâţilor S.I. şi P.S., iar în cea de-a doua cauză ce face obiectul recursului de faţă, se tinde a se dovedi întinderea obligaţiei fiecăruia dintre debitori în raport cu gradul de culpă în calitatea lor de administratori, pe care au avut-o Ia SC S. SRL, situaţie în care nu poate fi reanalizată întinderea culpei şi divizibilitatea ei.
Cum obligaţia solidară se caracterizează prin aceea că datoria nu se divide între subiectele raportului juridic obligaţional, ea nefiind divizibilă decât în anumite circumstanţe, anume prevăzute de lege, şi cum principalul efect al solidarităţii pasive, îI constituie obligaţia fiecăruia dintre codebitori de a plăti datoria în întregime, deoarece în această pluralitate de debitori sunt ţinuţi de o prestaţie unică, se reţine că dispoziţiile art. 1052 C. civ. pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, nu sunt incidente în cauză, cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
Art. 1052 C. civ., menţionat, se referă la codebitorul care, plătind întreaga datorie la care a fost obligat, este îndreptăţit să se întoarcă împotriva celorlalţi codebitori, solidari şi să Ie pretindă tot ceea ce a plătit peste partea Iui, astfel că numai după efectuarea plăţii datoriei dispare solidaritatea între codebitori.
Or, în atare situaţie trebuie avut în vedere că pe de o parte, puterea de lucru judecat împiedică în principiu judecarea fondului cauzei, în speţă impunându-se consecvenţă în judecată, în raport cu hotărârea irevocabilă avută în vedere şi ţinând seama de efectele obligaţiei solidare pasive, iar pe de altă parte că puterea de lucru judecat nu admite nicio dovadă contrară, astfel că chestiunea dezlegată printr-o hotărâre irevocabilă trebuie soluţionată la fel şi în procesele ulterioare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGlI
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I.O. împotriva deciziei civile nr. 7/Ap din 1 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3508/2013. Civil. Nulitate act juridic. Recurs → |
|---|
