ICCJ. Decizia nr. 3501/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3501/2013
Dosar nr. 7354/2/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2013
Asupra cauzei constată următoarele:
Urmare declinării reciproce a competenţei soluţionării cauzei de către Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 6953 din 20 mai 2011 şi de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Sentinţa nr. 12542 din 10 august 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Sentinţa nr. 95 din 12 septembrie 2011 a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţii A.A. şi A.F.A. în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC V.R. SA, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 10 noiembrie 2011.
La 29 martie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părţilor, în condiţiile în care niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 18 aprilie 2013, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 29 martie 2012, data suspendării judecării cauzei pentru lipsa părţilor şi până la 18 aprilie 2013, data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, din vina părţilor nefiind întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC V.R. SA împotriva sentinţei nr. 95 din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3500/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 3533/2013. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
