ICCJ. Decizia nr. 3494/2013. Civil. Obligatia de a face. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3494/2013
Dosar nr. 1282/85/2011
Şedinţa de la 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 412/C de la 3 aprilie 2012, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC E.I.U. SRL în contradictoriu cu pârâta SC H.I. SRL, a admis cererea reconvenţională formulată de SC H.I. SRL şi a obligat reclamanta la plata sumei de 15.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, plus taxa pe valoare adăugată aferentă acestei sume şi la plata de penalităţi de întârziere în procent de 0,15%/zi întârziere asupra sumei de 15.000 euro, de la data de 12 mai 2009 şi până la data plăţii efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că obligaţia proiectantului, în speţă a pârâtei, este limitată la proiectul de arhitectură necesar aprobării documentaţiei PUD + DDE, pârâta şi-a îndeplinit această obligaţie contractuală, iar reclamanta a valorificat documentaţia întocmită de aceasta.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, reţinând că proiectantul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 2 din contract, se impune obligarea reclamantei la plata sumei de 15.000 euro plus TVA. Aceasta având obligaţia corelativă de plată a costului lucrărilor, prevăzută de dispoziţiile art. 4 din contract, iar, faţă de prevederile art. 6 din contract şi art. 1066 C. civ. de la 1864 (preluate de dispoziţiile art. 1538 din actualul C. civ.), va obliga reclamanta şi la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15%/zi de întârziere asupra sumei de 15.000 euro, de la data de 12 mai 2009 şi până la data plăţii efective.
Prin Decizia nr. 64/2012 de la 14 septembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC E.I.U. SRL Sibiu, cu motivarea că instanţa de fond a interpretat corect situaţia de fapt existentă între părţi, iar cuantumul penalităţilor de întârziere a fost corect stabilit, acestea fiind generic calculate până la data plăţii efective, dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, în prezent abrogată, fiind inadecvat invocate.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC E.I.U. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi respingerii cererii reconvenţionale, invocând drept temei dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, SC E.I.U. SRL a învederat că instanţele au încălcat prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, deoarece contractul între părţi a fost încheiat sub imperiul acestui act normativ, iar, raportat la situaţia de fapt, rezoluţiunea contractului de proiectare se impunea a fi dispusă în cauză raportat la neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor pârâtei trase din contract, fiind întrunite exigenţele prevăzute de art. 1020 - 1021 C. civ., neexecutarea obligaţiei de către pârâtă fiind importantă şi gravă, iar culpa în neexecutarea contractului aparţinându-i în totalitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
La data de 10 martie 2008, între reclamantă şi pârâtă a intervenit Contractul din 10 martie 2008, denumit Contract D., prin care SC H.I. SRL s-a obligat să elaboreze documentaţie tehnică raportată strict la specialitatea arhitectură contra unui preţ, la art. 6 din contract fiind stabilit că, pentru întârzierea plăţii, se vor plăti penalităţi în valoare de 0,15%/zi de întârziere.
În conformitate cu prevederile art. 4 din contractul anterior menţionat, etapele derulării acestuia erau:
a. acont în cuantum de 7.500 euro la care se adaugă TVA la momentul semnării contractului;
b. 15.000 euro la care se adaugă TVA la momentul finalizării arhitecturii cu corecturi;
c. diferenţa de 7.500 euro la care se adaugă TVA la momentul obţinerii autorizaţiei de construire.
La momentul introducerii acţiunii introductive, stadiul derulării contractului era cel al finalizării arhitecturii, stadiu prealabil înaintării documentaţiei pentru obţinerea autorizaţiei de construire.
Raportat la situaţia de fapt stabilită, instanţa de apel, în mod judicios, a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile care angajează răspunderea contractuală a pârâtei prin raportare la prevederile art. 1020 - 1021 C. civ., reţinând că SC H.I. SRL şi-a executat obligaţiile contractuale asumate şi nu a existat o culpă a acesteia.
Critica privind reanalizarea probatoriului administrat în cauză (înscrisuri şi expertiză) vizează netemeinicia deciziei recurate şi nu nelegalitatea acesteia, or, sub acest aspect, hotărârea instanţei de apel nu mai poate fi cenzurată de către instanţa de recurs, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Însă, Înalta Curte, faţă de data semnării contractului D. - 10 martie 2008 şi a emiterii facturii nr. AA/2009 - 6 mai 2009 - cuprinzând plata sumei de 74.264,93 RON reprezentând echivalentul în lei a diferenţei de 15.000 euro, reţine că, la acel moment, era în vigoare Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, act normativ abrogat la data de 3 iulie 2009.
Potrivit art. 4 alin. (3) din această lege, totalul penalităţilor pentru întârziere prevăzute de părţi în cazul neîndeplinirii până la scadenţă sau până la un termen ulterior a obligaţiilor contractuale asumate nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care, prin contract, s-a stipulat contrariul.
Întrucât din contractul încheiat între părţi nu rezultă o prevedere contrară în sensul stabilit de teza ultimă a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, instanţa de recurs, constatând că instanţa de fond şi de apel au nesocotit dispoziţiile legale anterior menţionate, va reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi va stabili cuantumul penalităţilor de întârziere în procent de 0,15%/zi de întârziere asupra sumei de 15.000 euro de la data de 12 mai 2009 şi până la data plăţii efective, dar fără a depăşi cuantumul debitului de 15.000 euro.
Faţă de aceste considerente, constatând fondată numai critica vizând încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta SC E.I.U. SRL Sibiu împotriva Deciziei nr. 64/2012 din 14 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, va modifica în parte decizia recurată, va admite apelul reclamantei, va schimba în parte Sentinţa nr. 412/C de la 3 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că va obliga reclamanta-pârâtă - reconvenţionala la plata de penalităţi de întârziere în procent de 0,15%/zi de întârziere asupra sumei de 15.000 euro de la data de 12 mai 2009 şi până la data plăţii efective, dar fără a depăşi cuantumul debitului de 15.000 euro, va păstra restul dispoziţiilor sentinţei şi va menţine restul dispoziţiilor deciziei.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., obligă intimata-pârâtă SC H.I. SRL la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către SC E.I.U. SRL Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC E.I.U. SRL Sibiu împotriva Deciziei nr. 64/2012 din 14 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, modifică în parte decizia recurată, admite apelul, schimbă în parte Sentinţa nr. 412/C de la 3 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că obligă reclamanta-pârâtă - reconvenţionala la plata de penalităţi de întârziere în procent de 0,15%/zi de întârziere asupra sumei de 15.000 euro de la data de 12 mai 2009 şi până la data plăţii efective, dar fără a depăşi cuantumul debitului de 15.000 euro. Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei. Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Obligă intimata-pârâtă SC H.I. SRL la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către SC E.I.U. SRL Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3428/2013. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3501/2013. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
