ICCJ. Decizia nr. 3534/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3534/2013
Dosar nr. 510/46/2012
Şedinţa publică de la 9 septembrie 2013
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 18 ianuarie 2010 proprietarii - expropriaţi M.V., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., Z.M., C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ş.I., SC T. SRL au contestat cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenurile care au făcut obiectul exproprierii în baza H.CL nr. 222 din 31 iulie 2009 şi HCL nr. 252 din 31 iulie 2009, pe strada A.S. din Râmnicu Vâlcea.
La data de 30 aprilie 2010, reclamanţii C.M.C.G., C.F., C.M. şi Z.F. au precizat că renunţă la acţiune acceptând preţul oferit; reclamanţii M.V., V.V., C.A., P.M. şi P.E. au precizat că înţeleg să conteste şi hotărârile de stabilire a despăgubirilor emise de intimată ulterior depunerii acţiunii; reclamanţii S.N., P.A., Z.M., Z.M., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Ş.I. şi SC T. SRL au precizat că înţeleg să conteste despăgubirile acordate prin H. Consiliului Local nr. 222 şi 252/2009 precum şi Hotărârea Consiliului Local nr. 13/2010, emisă la data depunerii contestaţiei.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 1339 din 25 noiembrie 2011, a admis contestaţia formulată de contestatoarea-expropriată P.A.; a anulat H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 şi H. C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009 date de Municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de expropriator, prin organele sale de decizie şi execuţie; a obligat intimaţii să acorde contestatorului, alături de alte persoane ale căror proprietăţi au suportat aceeaşi măsură, despăgubiri pentru terenurile expropriate conform centralizatorului la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic S.G. şi C.T., 7.480 euro, respectiv, 32.233 lei, pentru 68 mp, precum şi suma de 962 lei valoarea a 25 butuci viţă de vie, totalul fiind de 33.185 lei.
În motivare, s-a reţinut că, în vederea amenajării şi modernizării străzilor A.S. şi I.M. din Rm. Vâlcea, Consiliul Local a aprobat declanşarea procedurii de expropriere a terenurilor şi construcţiilor, peste care ar urma ca investiţia să fie realizată, propunând un preţ de 50 euro/ mp în baza unei expertize efectuată la cererea expropriatorului prin H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009.
Ulterior, prin H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, în realitate, 26 august 2009, prima hotărâre a fost rectificată, preţul propus fiind de 27 euro/ mp.
Împotriva sentinţei, la data de 6 ianuarie 2012, a formulat apel contestatoarea, alături de alţi proprietari, toţi reprezentaţi prin avocat M.V.
Prin încheierea din 8 mai 2012, Curtea a constatat că se impune, în funcţie de cererile şi apărările formulate de către fiecare dintre titularii dreptului de proprietate, dar mai ales în funcţie de starea de fapt distinctă a fiecărei proprietăţi, disjungerea apelurilor privind fiecare dintre aceste proprietăţi şi formarea câte unui dosar distinct.
În dosarul de faţă au fost păstrate apelurile formulate de către contestatoarea P.A. şi intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea în ceea ce priveşte proprietatea contestatoarei.
Prin decizia civilă nr. 39 din 5 iunie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, admiţând apelurile formulate de contestatoarea P.A., intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar şi Consiliul Local, a constatat nulitatea sentinţei, în limita apelurilor şi a reţinut cauza pentru judecata în fond, la acelaşi termen, încuviinţând, pentru contestator proba cu înscrisuri pe teza categoriei de folosinţă actuale şi a zonei de situare a terenului expropriat, precum şi expertiză tehnică judiciară, spre a se lămuri situaţia terenului din litigiu la momentul exproprierii, suprafaţa întregii proprietăţi a contestatorului din zona afectată de expropriere, categoria de folosinţă la momentul exproprierii, măsura care a fost afectată proprietatea prin suprafaţa preluată în domeniul public, respectiv dacă restul rămas în proprietatea contestatorului va suporta un spor de valoare prin lucrările de utilitate publică ce a generat exproprierea.
Pentru a lua această hotărâre, s-a reţinut în fapt că, în minuta pronunţării, care se întocmeşte imediat cu prilejul deliberării, lipseşte semnătura judecătorului.
Această lipsă este sancţionată de lege cu nulitatea, lipsa nemaiputând fi, ca în cazul exemplarelor originale ale hotărârii, acoperită prin semnarea ulterioară, faţă de dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ.
În condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, s-a pus în vedere comisiei formată din cei trei experţi să stabilească despăgubirile cuvenite contestatoarei, reprezentând valoarea reală a terenului expropriat rezultând din preţul cu care se vând în mod obişnuit terenuri de acelaşi fel în Municipiul Râmnicu Vâlcea, la data întocmirii raportului de expertiză precum şi daunele aduse proprietarului, în funcţie de afectarea folosinţei, pentru cazul în care nu se constată un spor de valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza.
Asupra contestaţiei formulată de către proprietara expropriată P.A., cu prioritate, faţă de pronunţarea instanţei a cărei hotărâre a fost constată nulă, Curtea a constatat că instituţia beneficiară a exproprierii a întocmit şi emis Hotărârea nr. 112 din 23 septembrie 2010, pe care contestatoarea, cu cererea de precizare a acţiunii iniţial formulată în Dosarul nr. 200/90/2010, a înţeles să o atace, alăturat de toate celelalte decizii şi hotărâri adoptate în procesul de expropriere, atât generic pentru întreaga stradă, cât şi în mod direct pentru proprietatea sa.
Prin această hotărâre, după negocierile purtate cu alţi proprietari de pe aceeaşi stradă, Consiliul Local a stabilit un preţ unitar de 50 de euro/ mp al fiecărei proprietăţi, fără a distinge între acestea.
Experţilor numiţi în cauză li s-a fixat sarcina de a stabili, în concret, valoarea proprietăţii contestatoarei P.A., ţinându-se cont de caracteristicile individuale ale acesteia, avându-se, totodată, în vedere utilităţile care, eventual, ar fi provocat o scădere, prin lipsa lor şi, respectiv, ar fi adăugat o asemenea valoare a investiţiei. Prin contestaţie, s-a învederat faptul că proprietatea ar fi fost în mod evident depreciată de lipsa drumului asfaltat, lipsa canalizării, a reţelelor electrice şi altele asemenea, lipsuri ce urmează a fi remediate prin investiţia în vederea căreia s-a luat măsura.
Întrucât iniţial stabilirea valorii proprietăţii s-a făcut pornindu-se de la anunţuri de mică publicitate instanţa a dispus refacerea expertizei şi a pus în vedere întocmirea lucrării în funcţie de acte de vânzare-cumpărare prezentate de părţi în dosar, referitoare la proprietăţi situate în aceeaşi zonă sau în zone apropiate, sau cu aceleaşi caracteristici, iar în măsura în care nu s-ar fi putut identifica asemenea contracte, în funcţie de preţurile minimal acceptate, potrivit legii, de birourile notariale pentru zona în litigiu.
Noua lucrare întocmită, având concluzii comune pentru toţi cei trei experţi, a găsit, în funcţie de criteriile fixate, ţinând cont de contracte autentificate, prezentate de către expropriator, câtă vreme, proprietarul nu a identificat altele asemenea, valori de 52,58; 64,84; 52,91 euro metrul pătrat, pentru proprietăţi similare celei a contestatoarei, dar şi un preţ de 63,22 euro, metrul pătrat, pentru un teren de categorie superioară.
De la acestea, s-a făcut o estimare a valorii unităţii metrice de 65 euro metrul pătrat, fără, însă, a se indica motivaţia sau criteriul pentru care ea a fost stabilită mai mare chiar decât cea găsită pentru o proprietate de calitate superioară.
În aceste condiţii, Curtea a considerat că preţul acceptabil se poate stabili ca o medie aritmetică a celor 4 valori, ponderea având-o cele aferente unor proprietăţi similare, medie care s-a calculat a fi cea de 58 euro pe unitate (suma între 52,58+ 64,84+ 52,91+63,22, împărţită la 4).
Rezultanta este uşor diferită de cea propusă de către expropriator, fără a mai vorbi despre faptul ca acesta, la un moment dat, a şi înjumătăţit-o, ceea ce a atras, în mod justificat, nemulţumirea proprietarului care a fost, astfel, silit a apela la apărarea dreptului său, pe calea justiţiei.
Valoarea astfel stabilită este cu mult mai mare decât cea minim permisă de către birouri notariale pentru momentul de referinţă, care este de 20 euro/ mp, respectiv 90 lei/ mp.
În lucrarea lor experţii au preluat valoarea viţei de vie indicată în faţa primei instanţe de fond în expertiza întocmită cu acel prilej, aceştia neavând specializare în domeniu.
Întrucât potrivit legii actele premergătoare celui constatat nul nu pot sluji soluţionării pricinii, instanţa a pus în discuţie nevoia dispunerii unei expertize în aceleaşi condiţii pentru stabilirea valorii plantaţiei de viţă de vie pretinsă.
Expropriatorul şi contestatorul au solicitat ca, mai întâi, să poarte negocieri în vederea stabilirii acestei valori.
La termenul din data de 11 decembrie 2012, expropriatorul a arătat că propune cu titlu de despăgubiri pentru cei 25 de butuci de viţă de vie distruşi a căror existenţă a fost constatată, valoarea de circulaţie de 962 lei, iar contestatoarea s-a arătat mulţumită.
Cu prilejul depunerii primului raport întocmit de către experţi, aceştia au solicitat instanţei, prezentând diferite desfăşurătoare de decont, majorarea sumelor aproximate în momentul prezentării, de către instanţă, a cerinţelor lucrării pe care au fost însărcinaţi să o realizeze.
În cauza de faţă, lucrarea iniţial întocmită nu a putut fi folosită, ea nerespectând obiectivele fixate de către instanţă, astfel încât Curtea a respins cererea de suplimentare a onorariilor a dispus eliberarea către biroul local de expertiză numai a sumelor iniţial încuviinţate şi înaintate de către părţi.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea P.A., care nu a indicat un motiv de casare/modificare, susţinând nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Dezvoltând această critică, recurenta a arătat că instanţa de apel, nu a ţinut cont de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, care, în opinia sa, este data primului raport de expertiză întocmit la prima instanţă. A susţinut că nu îi poate fi imputat faptul că hotărârea tribunalului a fost constatată nulă şi că la data soluţionării cauzei la Curtea de Apel valoarea terenului scăzuse foarte mult ca o consecinţă a trendului descendent al pieţii imobiliare în ansamblul său.
Totodată, a criticat faptul că altor proprietari de terenuri similare expropriate, vecini în aceeaşi zonă, li s-a oferit o despăgubire mult mai mare, situaţie nelegală şi inechitabilă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate prin acordarea sumei de 120 euro/mp şi cheltuieli de judecată în recurs.
Intimatul municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În apărare, a argumentat că realizarea obiectivului exproprierii a adus proprietăţii contestatoarei un spor de valoare, iar la stabilirea cuantumului despăgubirii experţii au respectat normele legale în vigoare.
Analiza instanţei de recurs:
Recursul reclamantei nu este fondat pentru următoarele considerente:
Recurenta a susţinut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…).”
În spiritul dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, p reţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză se poate dovedi, de regulă, cu înscrisuri reprezentând contracte autentice de vânzare-cumpărare, care exprimă cel mai convingător preţul rezultat în urma întâlnirii cererii şi ofertei.
În primă instanţă, experţii au evaluat generic terenurile cu suprafeţe cuprinse între 1-50 mp; 50-100 mp; 100-150 mp; peste 150 mp, folosind metoda comparaţiei şi consultând ofertele de vânzare apărute în publicaţii privitoare la piaţa imobiliară.
Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat că expertiza efectuată de către instanţa de fond nu îndeplineşte condiţiile prevederilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, a dispus completarea probatoriilor şi refacerea expertizei pentru ca evaluarea imobilului supus exproprierii să se facă în raport de preţurile de tranzacţionare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunţării hotărârii prin care se stabileşte cuantumul despăgubirii.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de apel corect a reţinut că în cauză se impunea întocmirea unei noi expertize motivat de faptul că la efectuarea primei expertize, în faza procesuală derulată în faţa primei instanţe, au fost ignorate cerinţele art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Aceasta deoarece pentru aplicarea corectă a normei anterior menţionate n u pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, faţă de inevitabila negociere a preţului, ştiut fiind că, de regulă, preţul solicitat este mai mare decât cel tranzacţionat.
Sub aspectul momentului la care se raportează stabilirea cuantumului despăgubirii, acesta este reprezentat de „data întocmirii raportului de expertiză” care presupune raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecăţii, respectiv expertiza întocmită în etapa procesuală a apelului şi care respectă criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
De altfel, chiar recurenta a criticat în apel expertiza efectuată în faţa primei instanţe.
La data de 5 iunie 2012 când Curtea de Apel Piteşti, a pus în discuţie nulitatea sentinţei tribunalului, apărătorul recurentei-contestatoare a solicitat admiterea excepţiei nulităţii, aplicarea dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., respectiv reţinerea cauzei spre rejudecare în fond de către Curte, aşa cum rezultă din practicaua deciziei intermediare nr. 38 din 5 iunie 2012. La acelaşi termen de judecată, a solicitat proba cu înscrisuri pe teza categoriei actuale de folosinţă a terenului în litigiu şi expertiză tehnică.
În acest context al analizei, cum însăşi recurenta a solicitat o nouă expertiză şi cum decizia nr. 38 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă (prin care s-au admis apelurile contestatoarei şi intimatului, s-a anulat sentinţa primei instanţei, s-a reţinut cauza spre soluţionare şi s-a încuviinţat o nouă expertiză tehnică pentru stabilirea valorii reale a terenului expropriat), nu a fost atacată de recurentă, având în vedere considerentele anterioare, critica acesteia nu poate fi primită.
Cât priveşte critica referitoare la valoarea diferită a despăgubirilor primite de alţi proprietari de terenuri similare expropriate, vecini în aceeaşi zonă, nici aceasta nu poate fi primită.
Aspectele invocate îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de practică neunitară şi nu de nelegalitate, iar o astfel de susţinere nu poate fi încadrată în motivele de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Pe de altă parte, acest argument nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate, întrucât proprietăţile expropriate pentru acelaşi obiectiv de utilitate publică sunt diferite din punct de vedere al amplasamentului, întinderii, categoriei de folosinţă, utilităţilor existente pe aceste terenuri, eventualele daune aduse proprietarului, inconvenientele rezultate din fragmentarea proprietăţii, şi, prin urmare, evaluarea lor trebuie să fie diferită în funcţie de toţi parametrii ce constituie caracteristicele individuale ale fiecărei suprafeţe de teren expropriate.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul contestatoarei P.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei nr. 110 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3419/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3538/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
