ICCJ. Decizia nr. 3670/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3670/2013
Dosar nr. 18127/301/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 30 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin opoziţia la executare înregistrată la data de 29 iunie 2012 pe rolul Judecătoriei Oradea sub număr de Dosar nr. 11483/271/2012, contestatoarea SC T.A.C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata P. D. S.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea filelor C.E.C., titlurile executorii în baza cărora se face executarea; să dispună anularea actelor de executare silită şi a înseşi executării silite pornite în baza acestor instrumente de plată; anularea încheierii prin care au fost investite cu formulă executorie cele două C.E.C.-uri; suspendarea executării silite până la judecarea opoziţiei la executare; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 59/1934.
Prin sentinţa civilă nr. 2283 din 18 februarie 2013 pronunţată de Judecătoriei Oradea a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, excepţie invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, motivat de faptul că, potrivit prevederilor art. 54 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, opoziţia se introduce la judecătoria care a investit cecul cu formula executorie, iar în cauza de faţă, această instanţă este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, aceasta fiind instanţa care, în Dosarele nr. 44469/301/2011 şi nr. 44470/301/2011, a investit cu formulă executorie cecurile aflate în discuţie, puse în executare silită în Dosarul execuţional nr. 56/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc l.R. S-a mai reţinut că, aceeaşi instanţă, respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. 15362/301/2012, a încuviinţat executarea silită a contestatoarei din prezenta cauză, la solicitarea intimatei P. D. S.L.
Cauza a fost înregistrată la data de 17 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub număr de Dosar 18127/301/2013.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că litigiul nu este de competenţa sa, având în vedere că prin dispoziţiile art. 159 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, s-a prevăzut un termen legal şi imperativ, înăuntrul căruia putea fi invocată necompetenţa teritorială, iar sancţiunea procedurală ce intervine în acest caz este cea a decăderii, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, prin neinvocarea excepţiei de necompetenţa teritorială la prima zi de înfăţişare, s-a apreciat că Judecătoria Oradea a devenit instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, motiv pentru care, prin sentinţa civilă nr. 9646 din 21 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru considerentele care succed:
Este adevărat că potrivit art. 54 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, opoziţia se introduce la judecătoria care a investit cecul cu formula executorie, dar este de necontestat că, în speţă, nu se poate face abstracţie de dispoziţiile imperative ale art. 1591 C. proc. civ.
Noua reglementare a art. 1591 C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin art. 1 pct. 23 din Legea nr. 202/2010, prevede la alin. (2) şi (3) că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi sau de judecător până la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, când aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Din interpretarea art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că excepţia teritorială absolută poate fi invocată numai până la prima zi de înfăţişare, ultima parte a alin. (2), respectiv „dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor" având în vedere doar ipoteza în care dezbaterile asupra fondului au loc chiar la prima zi de înfăţişare.
Astfel, dacă nu s-a procedat în sensul stipulat la alin. (2) al art. 1591 C. proc. civ., cum este situaţia de faţă, necompetenţa nu mai poate fi invocată nici de părţi, nici de judecător, prin această reglementare legiuitorul urmărind să împiedice prelungirea duratei procesului, prin eventuala reluare a judecăţii în faţa unei alte instanţe decât cea a cărei competenţă nu a fost iniţial contestată şi care a procedat la judecarea pricinii, întrucât anterior modificării aduse prin Legea nr. 202/2010 necompetenţa teritorială de ordine publică putea fi invocată în orice stare a pricinii.
În speţă, Judecătoria Oradea a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale cu depăşirea "termenului" legal şi imperativ, instituit de dispoziţiile art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., întrucât prima zi de înfăţişare în cauza pendinte a fost la termenul din 22 octombrie 2012, termen la care părţile au fost legal citate şi au pus concluzii asupra necesităţii anexării dosarului de executare (fila 30 din Dosarul nr. 11483/271/2012 al Judecătoriei Oradea).
De asemenea, intimata P. D. S.L. a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinarea ce a fost transmisă, prin fax, la data de 12 ianuarie 2013, respectiv după prima zi de înfăţişare.
Nu în ultimul rând, chiar şi în situaţia în care s-ar da o altă interpretare prevederilor art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că ultima parte a alin. (2), respectiv „dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor" nu are în vedere doar ipoteza în care dezbaterile asupra fondului au loc chiar la prima zi de înfăţişare, se observă că Judecătoria Oradea nu numai că nu a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, ci a declarat dezbaterile închise fără a pune în discuţie această chestiune, fiind depăşit, astfel, chiar şi momentul procesual al începerii dezbaterilor.
În consecinţă, în raport de toate considerentele expuse, ţinând cont de prevederile art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3669/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3801/2013. Civil → |
|---|
