ICCJ. Decizia nr. 3669/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3669/2013
Dosar nr. 6921/311/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 30 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 11 iulie 2012, creditoarea SC T.D.G.A. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC M.K.M.M. SRL, a solicitat instanţei emiterea ordonanţei care să conţină somaţia de plată a sumei totale de 2.083,07 lei reprezentând contravaloare marfă ridicată şi neachitată, plus penalităţi de întârziere din ziua următoare a scadenţei şi până la executarea efectivă a obligaţiei de plată în procent de 0,3% din preţul facturat al mărfii pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 10094 din 21 noiembrie 2012, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina invocată, din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Piteşti, reţinându-se, în esenţă, incidenţa art. 969 C. civ., raportat la prevederile art. 19 C. proc. civ., avându-se în vedere că la art. 8 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, acestea au stipulat că pentru orice litigii izvorâte din executarea contractului, instanţa competentă în a le soluţiona este Judecătoria Piteşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 03 ianuarie 2013.
Primind dosarul, Judecătoria Piteşti a reţinut, în esenţă, că litigiul nu este de competenţa sa, în raport de prevederile art. 5 C. proc. civ., conform cărora „cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului".
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 6396 din 24 iulie 2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În speţă, creditoarea SC T.D.G.A. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC M.K.M.M. SRL, a solicitat instanţei emiterea ordonanţei care să conţină somaţia de plată a sumei totale de 2.083,07 lei reprezentând contravaloare marfă ridicată şi neachitată, plus penalităţi de întârziere din ziua următoare a scadenţei şi până la executarea efectivă a obligaţiei de plată în procent de 0,3% din preţul facturat al mărfii pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Este adevărat că potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ. dacă pârâta este o persoană juridică, competentă să soluţioneze cauza este instanţa de la sediul principal al acesteia, dar este de necontestat că art. 10 din acelaşi act normativ reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă ce se regăseşte în speţa de faţă, ţinând cont, totodată, că potrivit art. 19 C. proc. civ., părţile pot conveni prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţă teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13-16 din acelaşi cod.
Înalta Curte constată că părţile au prevăzut expres la art. 8 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat, că pentru orice litigii izvorâte din executarea contractului, instanţa competentă în a le soluţiona este Judecătoria Piteşti (filele 8 verso şi 9 verso din dosarul Judecătoriei Slatina).
În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Piteşti, conform art. VIII din contractul de vânzare-cumpărare, motiv pentru care, faţă de considerentele anterior expuse, ţinând cont şi de prevederile art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, raportat şi la art. 19 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3503/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3670/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
