ICCJ. Decizia nr. 3425/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3425/2013
Dosar nr. 62980/3/2011
Şedinţa publică din 22 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9524 din 29 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 62980/3/2011 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC P.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC G.S.G. SRL, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 226.833,83 lei cu titlu de preţ şi suma de 15.152,68 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanta susţine că a încheiat cu pârâta un contract de prestări-servicii în forma simplificată a comenzii urmate de executare, calitatea de prestator aparţinând Pegas, iar cea de beneficiar pârâtei General, obiectul acestui contract l-ar fi constituit înlocuirea instalaţiilor de încălzire şi de electricitate ale mai multor unităţi de învăţământ de pe raza sectorului 4 al Municipiului Bucureşti.
În conformitate cu prevederile art. 1413 alin. (5) C. civ., instanţa a apreciat că General datorează Pegas suma de 226.833,83 lei, cu titlu de preţ al lucrărilor realizate la Şcoala Specială cu sediul în Bucureşti, din sectorul 4, în temeiul contractului de subantrepriză încheiat în formă simplificată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC G.S.G. SRL Bucureşti a declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 373 din 8 octombrie 2012 a respins apelul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL Bucureşti, fiind obligată apelanta la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut din coroborarea înscrisurile privind situaţiile de lucrări înregistrate de către pârâtă şi necontestate de aceasta înaintea declanşării litigiului de faţă, cu confirmarea de către beneficiar a executării lucrărilor, că în cauză s-a dovedit atât încheierea contractului în forma simplificată permisă şi uzitată în materie comercială a comenzii urmate de executare - art. 36 C. com., în vigoare la data executării lucrărilor - cât şi executarea acestuia de către reclamantă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC G.S.G. SRL Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii reclamantului.
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând astfel înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, având în vedere că nu a fost analizată îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către intimata-reclamantă.
O altă critică vizează faptul că, intimata-reclamantă SC P.C. SRL nu a probat existenţa contractului de prestări-servicii - subantrepriză din 7 noiembrie 2008 şi nici îndeplinirea propriilor obligaţii.
Mai susţine recurenta că, intimata-reclamantă nu a făcut dovada emiterii facturilor pentru suma de 226.833,83 lei, pretins a-i fi datorată pentru lucrările executate, acestea nefiind înregistrate în propria contabilitate, sens în care se apreciază că nu s-a făcut dovada existenţei prejudiciului solicitat.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL Bucureşti să fie respins, pentru următoarele considerente :
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul controlului de netemeinicie şi nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac.
Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv de casare îşi găseşte aplicaţiunea numai în cazul în care din probele administrate în cauză coroborate cu susţinerile părţilor ar rezulta un dubiu asupra conţinutului actului supus judecăţii iar judecătorii s-ar substitui părţilor contractante modificând sau înlocuind clauzele contractuale fie schimbând natura juridică a actului care a fost încheiat.
Această ipoteză nu se regăseşte în criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel, câtă vreme din coroborarea înscrisurilor privind situaţiile de lucrări înregistrate de către pârâtă şi necontestate de aceasta cu confirmarea de către beneficiar a executării lucrărilor, se reţine încheierea contractului în forma simplificată şi executarea acestuia de către reclamantă, prin efectuarea lucrărilor menţionate şi cuprinse în adresa din 24 august 2009, ce poartă menţiunea confirmării de către beneficiar, precum şi cuantumul valorii acestor lucrări.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greşită a legii.
În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta consideră că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada emiterii facturilor pentru suma de 226.833,83 lei, pretins a-i fi datorată pentru lucrările executate.
Din această perspectivă critica recurentei se constată a fi nefondată, având în vedere că prin adresa din 24 august 2009 se menţionează confirmarea executării lucrărilor, aspect din care rezultă că beneficiarul final al lucrărilor contractate de reclamantă şi pârâtă, prin contractul de subantrepriză a atestat executarea acestor lucrări, iar din corespondenţa depusă la dosar, rezultă că reclamanta a comunicat pârâtei de fiecare dată situaţiile de lucrări, confirmate ulterior de beneficiar ca fiind executate, situaţii care nu au fost contestate expres de către pârâtă.
În acest context, trebuie reţinută precizarea că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează aplicarea greşită a legii de către instanţele anterioare rezultată din nesocotirea unor norme de drept substanţial, iar în speţa de faţă o astfel de regulă nu a fost încălcată, întrucât nu s-au făcut astfel de apărări în faţa instanţelor devolutive.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL Bucureşti, pe care o va obliga, potrivit art. 274 din acelaşi cod, să-i achite intimatei-reclamante SC P.C. SRL Bucureşti suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată, conform facturii aflate la fila 18 din dosarul de recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 373 din 8 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Obligă recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL Bucureşti să-i achite intimatei-reclamante SC P.C. SRL Bucureşti suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3343/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3426/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
