ICCJ. Decizia nr. 3503/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3503/2013
Dosar nr. 49858/3/2010
Şedinţa publică de Ia 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 15 octombrie 2010 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC G.P.I. SRL a chemat în judecată pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor RpmâniaFilm Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia Ia executarea în natură a obligaţiei, respectiv, la încheierea prin negociere directă a contractului de vânzare-cumpărare a activului - bun imobil reprezentat de Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focşani, Parcul N.B., judeţul Vrancea, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 19577 pronunţată la 27 octombrie 2011 în Dosarul nr. 49858/3/2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că reclamanta deţine şi exploatează activul Grădina de Vară N.B. situat în Municipiul Focşani, Parcul N.B. judeţul Vrancea în baza contractului de închiriere din 29 februarie 2000 şi că aceasta în temeiul Legii nr. 348/2004 a solicitat pârâtei cumpărarea respectivului activ.
Prin adresa nr. AA din 08 iunie 2010 pârâta i-a adus la cunoştinţă reclamantei faptul că până la modificarea Legii nr. 303/2008 se află în imposibilitatea de a demara procedura de vânzare a activului.
Deşi reclamanta menţionează că îndeplineşte condiţiile legale care condiţionează încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiectiv active disponibile, instanţa a apreciat că aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere încheiat cu regii autonome vor fi vândute la solicitarea locatarului la preţul negociat stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părţi, după deducerea investiţiilor efectuate în activ de către locatar.
Deci, pentru ca un activ să poată fi vândut în temeiul Legii nr. 346/2004 el trebuie să fie „activ disponibil" şi că imobilul în speţă nu este un activ disponibil şi nu poate face obiectul unei vânzări, întrucât face parte din domeniul public fiind astfel inalienabil (imprescriptibil şi insesizabil).
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005 se află în proprietatea privată a statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente acestora prevăzute în anexa la actul normativ (activul închiriat reclamantei este menţionat în anexă Ia poziţia XX).
Ulterior, prin pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005 şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a legii, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.
Deci, de Ia data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, 02 ianuarie 2009, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic menţionate în anexa nr. 1 Ia O.G. nr. 39/2005 (inclusiv activul cu privire Ia care reclamanta solicită vânzarea) au trecut din domeniul privat ai statului în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale şi din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm în administrarea consiliilor locale.
În consecinţă, imobilul cu privire la care reclamanta solicită încheierea contractului de vânzare-cumpărare este în domeniul public al municipiului Focşani şi, fiind inalienabil, nu poate fi înstrăinat.
Pct. 8 din Legea nr. 303/2008 este în vigoare; nu există nici un text de lege care să abroge această dispoziţie legală. O.U.G. nr. 47/2011 nu abrogă pct. 8 din Legea nr. 303/2008.
Potrivit art. 65 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative dispoziţiile normative ce se abrogă trebuie determinate expres, nu rezultă implicit, prin interpretare. În consecinţă, întrucât în O.U.G. nr. 47/2011 nu se prevede expres abrogarea dispoziţiilor pct. 8 din Legea nr. 303/2008 şi nici nu se prevede expres că imobilele prevăzute în anexă sunt trecute din domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale în domeniul privat al statului, prevederile pct. 8 din Legea nr. 303/2008 sunt în vigoare.
Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că pct. 8 din Legea nr. 303/2008 este în vigoare şi, în consecinţă, imobilul Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focşani, Parcul N.B., judeţul Vrancea este în proprietate publică, deci este inalienabil şi nu poate face obiectul vânzării, instanţa a respins ca nefondată acţiunea.
Prin decizia comercială nr. 196 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta SC G.P.I. SRL Focşani, împotriva sentinţei civile nr. 19577 din 27 octombrie 2011, pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 49858/3/2010, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm Bucureşti, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru activul denumit Grădina de Vară N.B., situat în Focşani, Parcul N.B., nr. 1, judeţul Vrancea.
Reclamanta-apelantă a cerut intimatei-pârâte să îi vândă activul în discuţie având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004, considerând în mod îndreptăţit că acest activ îndeplineşte condiţia de a fi disponibil în înţelesul prevăzut de art. 13 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege. Astfel, activul nu este utilizat în sine de pârâtă de o lungă perioadă de timp, ci este deţinut de către reclamantă, căreia i l-a închiriat potrivit contractului din 29 februarie 2000, prelungit prin acte adiţionale succesive, până la data de 31 decembrie 2012. Situaţia de fapt în acest sens a fost confirmată şi de către pârâtă prin adresa nr. BB din 11 mai 2011. În plus, chiar dacă nu constituie condiţii propriu-zise, sunt îndeplinite şi aspectele prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 în sensul că reclamanta este o societate mică sau mijlocie, iar pârâta constituie o regie autonomă.
Instanţa a respins apărarea intimatei în sensul că pentru a fi disponibil activul trebuia să se regăsească în lista activelor disponibile nu poate fi reţinută, deoarece obligaţia întocmirii listei respective revenea chiar pârâtei, iar neîndeplinirea obligaţiei legale respective nu îi poate profita acesteia. Oricum, lista respectivă nu privea efectul opozabilităţii, ci scopul publicităţii şi transparenţei.
Tribunalul a considerat în mod greşit că activul nu ar fi disponibil ci din categoria inalienabilelor nu în raport cu prevederile art. 12 din Legea nr. 346/2004, ci interpretând eronat prevederile pct. 8 din Legea nr. 303/2008, inclusiv sub aspectul coroborării cu dispoziţiile O.U.G. nr. 39/2005 şi O.U.G. nr. 47/2011.
Dispoziţiile pct. 8 din Legea nr. 303/2008 prevăd într-adevăr că activele în discuţie, între care şi grădina de spectacol cinematografic în speţă, aflate în domeniul privat al statului şi administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale respective. Singură, formularea expresă a acestor dispoziţii ar permite doar interpretarea în sensul că transferul ar fi intervenit ope legis, de la data intrării în vigoare a legii. Se impune, însă, interpretarea acestor dispoziţii în contextul celorlalte dispoziţii din Legea nr. 303/2008 şi în mod coroborat cu prevederile O.U.G. nr. 47/2011. Astfel, legea a mai prevăzut nu numai trecerea dintr-un domeniu de proprietate în altul, ci şi modalitatea de realizare a acestui transfer, prin încheierea unui protocol şi emiterea unei hotărâri de consiliu local. Potrivit Legii nr. 213/1998 transferul prevăzut legal operează totuşi în mod necesar pe baza unui act juridic de drept public, cum ar fi hotărârea consiliului local. În ceea ce priveşte activul în speţă nu s-a încheiat un astfel de protocol (şi, prin urmare, nu s-a emis nici hotărârea de asumare de către consiliul local), ceea ce înseamnă că activul nu a devenit inalienabil, ci a rămas în administrarea pârâtei Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, continuând închirierea valabilă în favoarea reclamantei şi pentru completarea regimului juridic aplicabil, bunul a rămas în domeniul privat al statului. Că interpretarea în acest sens trebuie să fie reţinută, rezultă şi din preambulul Ordonanţei nr. 47/2011 şi art. 1 alin. (1) din aceasta, care se referă clar la faptul că după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008 şi după expirarea termenului de 6 luni prevăzut pentru încheierea protocoalelor, în cazul în care acestea din urma nu s-au încheiat, activele au rămas în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, urmând să rămână sub acest regim juridic deoarece s-a prevăzut că nici nu se vor mai încheia astfel de protocoale. Abordarea de factură formală în sensul că pct. 8 din Legea nr. 303/2008 nu a fost abrogat expres nu este îndreptăţită, nefiind în concordanţă cu voinţa evidentă a legiuitorului. În contextul în care, aşa cum s-a arătat, interpretarea valabilă a prevederilor pct. 8 din Legea nr. 303/2008, dincolo de formularea acestora, este, în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente, în sensul că transferul activului în domeniul public al unităţii teritoriai-administrative nu a intervenit în lipsa protocolului/hotărârii, nici faptul că prevederile O.U.G. nr. 47/2011 nu abrogă expres, pct. 8 menţionat nu mai prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii titularului dreptului de proprietate asupra activului.
Instanţa a înlăturat şi apărarea intimatei pârâte în sensul că aceasta este titulara doar a dreptului de administrare, care nu include şi dreptul de dispoziţie necesar pentru vânzare. Aceasta în condiţiile în care în art. 12 alin. (2) Legea nr. 346/2004 prevede expres că regia autonomă, între alte subiecte de drept, care a încheiat anterior contractul de închiriere va încheia contractul de vânzare-cumpărare.
Împotriva deciziei comerciale nr. 198 din 28 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm Bucureşti, Ia data de 28 iulie 2012, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei, iar prin notele scrise formulate, la data de 15 mai 2013, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii reclamantei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În criticile formulate, după o prezentare a situaţiei de fapt, recurenta a susţinut în esenţă următoarele:
- Iniţial, imobilul a fost înscris în anexa Ia O.G. nr. 39/2005, la poziţia XX aflându-se potrivit acestei ordonanţe, în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, regim juridic care a fost modificat ulterior prin Legea nr. 303/2008, activul cinematografic trecând în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale şi în administrarea consiliilor locale.
Din acest punct de vedere recurenta a susţinut că trecerea în domeniul public al statului a operat de drept la data de 30 decembrie 2008, discuţiile privind încheierea protocoalelor de predare primire neavând relevanţă juridică privind schimbarea regimului juridic al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic.
Astfel, s-a ajuns la concluzia că în raport de dispoziţiile Legii nr. 303/2008, activul denumit Grădina de Vară N.B. situată în Municipiul Focşani, se află în prezent în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, fiind astfel inalienabil potrivit art. 136 din Constituţia României, iar în temeiul O.U.G. nr. 47/2011 acesta se află în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm.
Încheierea protocoalelor nu vizează decât modalitatea de aducere la îndeplinire a legii care conduce la descărcarea din gestiune a regiei cuprinse în Anexa 1 la O.G. nr. 39/2005, fapt care rezultă din cuprinsul dispoziţiilor pct. 5 al art. II din Legea nr. 303/2008, astfel că la intrarea în vigoare a acestui act normativ privind vânzarea activelor disponibile, nu se mai poate discuta aplicarea prevederilor Legii nr. 346/2004.
Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii atunci când a dispus obligarea sa la încheierea contractului de vânzare cumpărare a activului menţionat.
Cu privire la demararea procedurilor de cumpărare a activului, în afară de corespondenţa comercială la care se face trimitere, nu au fost demarate proceduri de vânzare, fiind incidente dispoziţiile art. 1295 C. civ.
- În continuare, recurenta a arătat că regia nu este proprietara acestui activ, dreptul de proprietate aparţinând unităţii administrativ-teritoriale, Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm fiind numai administratorul său, în acest fel nefiind îndeplinite cerinţele cerute de art. 948 C. civ.
Intimata reclamantă SC G.P.I. SRL Focşani, prin întâmpinarea şi notele scrise depuse la dosar, la data de 08 mai 2013 a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, luând în examinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm Bucureşti, a constatat că pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât între părţile din litigiu s-au stabilit raporturi juridice contractuale în temeiul contractului de închiriere din 29 februarie 2004 vizând imobilul denumit activului - bun imobil reprezentat de Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focşani, Parcul N.B., judeţul Vrancea, pârâta Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm având calitatea de locator, iar reclamanta SC G.P.I. SRL Focşani calitatea de locatar. Mai mult, prin actele adiţionale la acest contract, părţile au consfinţit prelungirea contractului de închiriere până Ia data de 31 decembrie 2012, a cărui valabilitate nu a fost contestată.
Este adevărat că prin Legea nr. 303/2008 s-a stabilit să se facă transferul de proprietate a sălilor şi grădinilor de spectacol împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, pe baza unui protocol de predare-primire între primarul unităţii administrativ teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de conducerea Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, dar atâta timp cât activul din litigiu nu a fost predat pe bază de protocol unităţii teritoriale în condiţiile art. 8 din Legea nr. 303/2008 pârâta nu şi-a pierdut calitatea de administrare a imobilului.
Pentru aceste considerente, Curtea, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm Bucureşti.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din petitul cererii rezultă că reclamanta a chemat în judecată pârâta Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, pentru a fi obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului denumit activ - bun imobil reprezentat de Grădina de Vară N.B., situat în municipiul Focşani, Parcul N.B., judeţul Vrancea, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 346/2004, privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.
Instanţa de apel în mod greşit a apreciat că activul în cauză nu este în proprietatea privată a statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, după cum prevedea art. 65 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005, ci se află în patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, fiind în proprietatea privată a acesteia, potrivit art. 6, Anexa nr. lll din H.G. nr. 530/1991.
Chestiunea de drept care trebuie dezlegată de către instanţa de recurs este cea referitoare la consecinţele apariţiei Legii nr. 303/2008, asupra trecerii sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, din domeniul privat al statului în domeniul public al statului.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz şi în administrarea consiliilor locale respective.
Aceste dispoziţii ale legii sunt imperative, în sensul schimbării regimului juridic ai acestora, în sensul că la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile de cinematograf aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, erau prin efectul legii scoase din proprietatea privată a statului şi trecute în proprietatea publică a unităţilor administrativ teritoriale.
În susţinerea acestui raţionament, sunt şi dispoziţiile Legii nr. 303/2008, care a abrogat o parte din prevederile funcţionale ale O.G. nr. 39/2005, fiind abrogate expres art. 65 alin. (1), art. 66, art. 67, care certificau dreptul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm de a administra sălile de spectacol cinematografic din patrimoniul privat al statului.
Se reţine că, simpla enumerare de Ia art. unic pct. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2008, reprezintă titlu de proprietate al comunităţii locale, indiferent de existenţa sau inexistenţa unui protocol de predare primire încheiat între Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm şi consiliul local competent, întrucât de esenţa acestei reglementări este faptul că statul a decis să acţioneze în acest fei, în scopul realizării unui interes public.
În consecinţă, rezultă că bunul este în domeniul public al statului, motiv pentru care nu are obligaţia de a respecta dispoziţiile Legii nr. 346/2004.
Având în vedere considerentele mai sus expuse şi prevederile Legii nr. 346/2004, rezultă că bunul în litigiu, nu poate fi calificat ca activ disponibil.
În cauză sunt incidente prevederile O.G. 39/2005, prin care cinematograful în litigiu a trecut în domeniul public al oraşului Focşani, fiind înscris la poziţia nr. XX în anexa 1 a O.G. nr. 39/2005, astfel că a devenit inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil.
Anularea H.G. nr. 1874/2006, care reprezenta normele metodologice de aplicare a ordonanţei, prin decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a condus la lipsa cadrului legal de înstrăinare a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic.
În consecinţă, dispoziţiile Legii nr. 346/2004 sunt lipsite de aplicabilitate în raport cu prevederile Legii nr. 303/2008, cadrul juridic aplicabil în cauză fiind dispoziţiile art. 1295 C. civ. şi condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor.
Se constată astfel că, din acest punct de vedere, nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor, Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm neavând decât un drept de administrare asupra activului, ceea ce nu îi conferă capacitatea de a contracta, astfel cum o cer dispoziţiile art. 948 C. civ., precum şi faptul că părţile nici nu au demarat procedura negocierii preţului.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm Bucureşti, va modifica decizia comercială nr. 196 din 26 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta SC G.P.I. SRL FOCŞANI împotriva sentinţei civile nr. 19577/2011 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIl
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm Bucureşti.
Admite recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 198 din 26 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC G.P.I. SRL Focşani împotriva sentinţei civile nr. 19577/2011 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3426/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3669/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
