ICCJ. Decizia nr. 3733/2013. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3733/2013
Dosar nr. 160/1/2013
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. 712/42/2012* pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, contestatorul A.P. a solicitat să se dispună suspendarea obligaţiei de plată a cheltuielilor judiciare către stat stabilite în sarcina sa, în cuantum de 300 RON şi 100 RON şi comunicate acestuia prin adresa din Dosarul nr. 390/42/2011.
Prin sentinţa nr. 11 din 14 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, a reţinut că prin sentinţa penală nr. 185 din 09 septembrie 2011 din Dosarul nr. 390/42/2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins plângerea formulată de persoana vătămată A.P. împotriva rezoluţiilor nr. 144/P/2010 din 17 decembrie 2010 şi nr. 69/II/2/2011 din 14 februarie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a obligat petentul la 100 cheltuieli judiciare către stat.
Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia penală nr. 571 din 23 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care petentul a fost obligat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, iar, din oficiu, Biroul de executări penale al Curţii de Apel Ploieşti a procedat la executarea debitelor de 100 şi 300 RON, sens în cate a înaintat la Administraţia Finanţelor Publice Pucioasa.
A mai reţinut curtea de apel că în privinţa cheltuielilor judiciare catre stat efectuate în legătură cu soluţionarea plângerilor întemeiate, pe disp. art. 2781 C. proce. pen., prin decizia nr. 82 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată în recurs, în interesul legii, s-a statuat că "dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se interpretează în sensul că în cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea ncesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul A.P. cerând să i se respecte drepturile fundamentale democratice ce îi sunt garantate de Statul Român, fără a dezvolta însă critici cu privire la hotărârea atacată.
Se constată că recurentul a depus o cerere precizatoare a recursului, la aproximativ un an după expirarea termenului de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, în considerarea următoarelor argumente:
Se constată că, în cuprinsul declaraţiei de recurs formulată în termenul legal mai sus menţionat, recurentul nu a formulat nici o critică de nelegalitate cu privire Ia hotărârea atacată.
Conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), iar conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., este sancţionată cu nulitatea recursului nerespectarea condişiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiaşi text legal, sunt reţinute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recusul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Astfel, Înalta Curte constată ca, în speţă, reclamanta, în memoriul de recurs nu a indicat niciun motiv de nelegalitate care ar putea conduce Ia casarea hotărârii atacate.
Aşa fiind, întrucât conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul nu s-a conformat acestor dispoziţii legate şi având în vedere, deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de contestatorul A.P. împotnva sentinţei nr. 11 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3729/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3734/2013. Civil. Alte cereri. Contestaţie... → |
|---|
