ICCJ. Decizia nr. 3722/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3722/2013
Dosar nr. 1481/1259/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele;
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 02 iulie 2010, reclamantele SC L.S.C. SRL Piteşti şi SC Ş.C. SRL Piteşti, au chemat în judecată pe pârâtele Curtea de Apel Piteşti şi Primăria Municipiului Piteşti, solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumei totale de 193.600 RON, reprezentând contravaloarea modernizărilor şi îmbunătăţirilor aduse de reclamante Ia spaţiul din municipiul Piteşti str. V., judeţul Argeş, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 181 din 07 septembrie 2010, Tribunalul Argeş a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeş, motivat pe împrejurarea că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1616 din data de 25 octombrie 2011 Tribunalul Comercial Argeş a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că imobilul în litigiu face pare din domeniul public al Municipiului Piteşti, iar prin Hotărârea nr. 34 din 30 ianuarie 2007, Consiliul Local al Municipiului Piteşti a aprobat darea unei paiţi din imobilul respectiv în administrarea Ministerului Justiţiei, pentru funcţionarea Curţii de Apel Piteşti.
Prin pro tocolul încheiat Ia data de 28 iunie 2007, între Primăria Municipiului Piteşti şi Curtea de Apel Piteşti, s-a procedat la predarea-primirea unei părţi din imobil.
A mai reţinut prima instanţă că toate convenţiile la care au participat reclamantele au un izvor comun, respectiv contractul încheiat între SC T.C. Piteşti pe de o parte, şi SC A. SNC şi SC A. SRL, pe de altă parte, potrivit căruia amenajările realizate ulterior datei încheierii contractului rămân în proprietatea SC T.C.
Tot astfel, în anexa Ia actul adiţional încheiat în 27 decembrie 2000, între C.C.S.T. T.C. şi SC A.A. SRL, care a transmis imobilul mai departe către SC Ş.C., iar acesta din urmă către SC L.S.C. SRL se menţionează că toate îmbunătăţirile şi instalaţiile aferente rămân în patrimoniul C.C.S.T. T.C. Piteşti, astfel încât dobânditorii spaţiului respectiv erau obligaţi să respecte aceste obligaţii, SC T.C. devenind proprietar pe toate îmbunătăţirile, bucurându-se, potrivit legii, de dreptul de dispoziţie asupra acestora, fără plata vreunei despăgubiri.
Prin urmare, reclamantele, în calitate de succesoare ale SC A. SNC, în condiţiile transmiterii spaţiului în litigiu de la o societate la alta erau obligate să respecte clauzele respective privind regimul pe care îl dobândeau eventualele îmbunătăţiri.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele SC l.S.C. SRL Piteşti şi SC Ş.C. SRL Piteşti criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 85/2012 din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că motivul de apel vizând faptul că prima instanţă a pronunţat o soluţie nemotivată, fără a se referi în mod concret la probele administrate de către reclamante şi în special la raportul de expertiză, este nefondat, apreciind că sentinţa atacată este motivată, este adevărat sumar, însă raportat la faptul că dosarul se află în apel, care are un caracter devolutiv, urmează ca motivarea să fie suplinită de către instanţa de apel raportat şi la dispoziţiile Legii nr. 202/2010 introduse tocmai pentru a se soluţiona cu celeritate procesele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti şi a se judeca într-un termen echitabil şi rezonabil raportat la dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţa de apel a înlăturat şi criticile prin care se pretinde că sentinţa primei instanţe s-a pronunţat în baza acţiunii în evacuare, care a făcut obiectul Dosarului nr. 168/1259/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi cele cu privire la faptul că acea convenţie încheiată între SC T.C. şi alte persoane juridice nu le este opozabilă reclamantelor, cu motivarea că, esenţial în speţa dedusă judecăţii este regimul juridic al imobilului.
În acest sens, instanţa de apel a apreciat că trebuie avut în vedere faptul că titlul care a stat la baza intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al Fundaţiei Judeţene pentru Tineret A. a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv prin sentinţa civilă nr. 483/CA din 17 octombrie 2008 a Tribunalului Argeş, prin care s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 249 din 14 iulie 1982 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Argeş prin care imobilul în litigiu era trecut în proprietatea Comitetului Judeţean al Uniunii T.C., antecesoarea reclamantelor, astfel că respectivul imobil a rămas în proprietatea publică a statului, fiind ulterior atestat prin H.G. nr. 447 din 16 august 2002 la poziţia nr. XX, ca parte din domeniul public al unităţii administrativ teritoriale.
S-a reţinut totodată că ulterior emiterii H.G. nr. 447 din 16 august 2002 prin Hotărârea nr. 34 din 30 ianuarie 2007 Consiliul Local al Municipiului Piteşti a aprobat darea unei părţi din imobil în administrarea Ministerului de Justiţie pentru funcţionarea Curţii de Apel, operaţie finalizată prin Protocolul încheiat la data de 28 iunie 2007, între Primăria Municipiului Piteşti şi Curtea de Apel Piteşti.
A mai reţinut curtea de apel că între SC A.A. SRL şi reclamante a intervenit contractul de comodat încheiat la data de 15 martie 2004, deci ulterior emiterii H.G. nr. 447/2002, iar ulterior adoptării H.C.L. nr. 34/2007 prin care a fost dată în administrarea Ministrului Justiţiei o parte din imobil pentru funcţionarea Curţii de Apel Piteşti, la data de 01 noiembrie 2007, între SC Ş.C. SRL şi SC L.S.C. SRL a intervenit un contract de asociere în participaţiune.
Cu privire la acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi urm. C. civ. în baza cărora reclamantele au solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii îmbunătăţirilor efectuate la imobilul în litigiu, în solidar, instanţa de apel a reţinut că în speţă, nefiind făcută dovada faptei ilicite şi a vinovăţiei, nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtelor.
Totodată, s-a reţinut că aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, toate îmbunătăţirile efectuate de către reclamante au fost necesare în vederea desfăşurării activităţii de comerţ a acestora şi practic şi-au asumat riscul efectuării acestor îmbunătăţiri cunoscând regimul juridic al imobilului în litigiu, respectiv imobil aparţinând domeniului public al statului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantele SC L.S.C. şi SC Ş.C. SRL invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, recurentele au arătat că instanţa de apel a pronunţat hotărârea atacată, fără a proceda la cercetarea în tot a fondului, nemotivând argumentat în fapt şi în drept.
Astfel recurentele învederează că deşi acţiunea în pretenţii civile a fost întemeiată şi pe prevederile art. 992-997 C. civ. care reglementează instituţia juridică a îmbogăţirii fără justă cauză, instanţa de apel nu a motivat în fapt şi în drept decizia pronunţată prin prisma acestui acestui temei de drept, rezumându-se la a analiza îndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale reglementată de prevederile art. 998-999 C. civ.
Totodată, recurentele critică decizia atacată arătând că în mod greşit instanţa ne apel, invocând caracterul devolutiv al apelului, a considerat că se acoperă aspectul motivării sumare a sentinţei primei instanţe, eronat a reţinut că esenţial în speţa juridică dedusă judecăţii este regimul juridic al imobilului, ignorând buna lor credinţă şi tot eronat a reţinut că acestea şi-au asumat riscul efectuării îmbunătăţirilor şi modernizărilor aduse imobilului în cauză şi nu a înlăturat motivat concluziile raportului expertizei tehnice întocmit în cauză.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis din considerentele următoare.
Pentru examinarea recursului se vor analiza cu prioritate criticiie vizând faptul că deşi acţiunea în pretenţii civile a fost întemeiată şi pe prevederile art. 992-997 C. civ. care reglementează instituţia juridică a îmbogăţirii fără justă cauză, instanţa de apel nu a motivat în fapt şi în drept decizia pronunţată prin prisma acestui temei de drept, rezumându-se la analiza îndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale reglementate de prevederile art. 398-999 C. civ.
În conformitate cu prevederile art. 295 C. proc. civ. instanţa de apel verifică stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în acest scop putând încuviinţa refacerea sau completarea probelor, precum şi administrarea de probe noi.
Totodată, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, practic procesul este reluat pe calea apelului, iar instanţa de apel hotărăşte în baza probelor administrate în faţa primei instanţe şi a eventualelor probe noi administrate în apel .
În speţă, se constată că reclamantele şi-au întemiat acţiunea nu numai pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998-999 C. civ. ci şi pe prevederile art. 992-997 din acelaşi act normativ care reglementează îmbogăţirea fără justă cauză. Or, prin decizia pronunţată asupra fondului instanţa de apel a ignorat complet pretenţiile întemeiate pe prevederile legale menţionate, rezumându-se la a motiva neîndeplinirea în cauză a condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale.
Rezultă aşadar, că dispoziţiile anterior menţionate au fost omis să examineze cererea prin prisma tuturor temeiurile de drept invocate de reclamante, situaţie în care fiind incidente dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului declarat de reclamante, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele SC L.S.C. SRL Piteşti, SC Ş.C. SRL Piteşti împotriva deciziei civile nr. 85/2012 din 26 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3713/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3724/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
