ICCJ. Decizia nr. 3729/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3729/2013
Dosar nr. 37/87/2012
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată Ia data de 04 ianuarie 2012 pe rolul Tribunalul Teleorman, secţia civilă, reclamantul l.S. a chemat în judecată pe pârâţii R.C. - Directorul Penitenciarului Giurgiu şi F.F. - Directorul Adjunct al Penitenciarului Giurgiu, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceştia să fie obligaţi la plata sumei de 80.000,000 RON fiecare cu titlu de daune morale.
La data de 20 ianuarie 2012, reclamantul a solicitat scutirea de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi asistenţa juridică prin desemnarea unui avocat, cerere admisă prin încheierea civilă nr. 80 din 09 martie 2012 pronunţată, în baza dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 448 din 29 iunie 2012 Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins ca nefondată cererea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că măsura dispusă faţă de reclamant prin decizia nr. 391 din 09 decembrie 2011, este justificată, iar prejudiciul fizic şi moral pe care reclamantul pretinde că I-a suportat, nu este dovedit, contrar dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. potrivit cărora părţile au îndatorirea să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Astfel, tribunalul a reţinut că prin încheierea nr. 1131 din 28 decembrie 2011 a Judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Giurgiu a fost respinsă plângerea reclamantului împotriva procesul-verbal din 13 octombrie 2011, întocmit de Comisia de individualizare din Penitenciarul Giurgiu, considerându-se că motivele avute în vedere de comisie se regăsesc în criteriile de stabilire a gradului de risc prevăzute de art. 931 pct. 3 din H.G. nr. 1897/2006, modificată prin H.G. nr. 1113/2010, care se referă la acte de violenţă soldate cu vătămări corporale.
Ca urmare a respingerii plângerii şi constatându-se întrunite condiţiile legale, prin decizia nr. 391 din 29 decembrie 2011, s-a dispus clasificarea persoanei private de libertate l.S., în categoria persoanelor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului.
În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, prima instanţă a dispus că plata onorariului de avocat în cuantum de 250 RON să se facă din fondul Ministerului Justiţiei, prin compartimentul economic al Tribunalului Teleorman.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 149A din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că aspectele legate de problemele de sănătate, de condiţiile de detenţie, de modul în care reclamantul este scos la aer şi la modul în care este tratat de cadrele penitenciarului sunt invocate pentru prima oară în apel, aşa încât, având în vedere dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ., instanţa nu Ie va analiza, întrucât nu au făcut obiectul cererii prin care prima instanţa a fost legal investită şi nici nu au făcut obiectul analizei primei instanţe în cadrul hotărârii apelate.
Cu privire la susţinerile referitoare la includerea reclamantului în mod abuziv în categoria deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului instanţa de apel a reţinut că, faţă de situaţia de fapt, corect stabilită de prima instanţă, nu se poate reţine în sarcina pârâţilor săvârşirea vreunei fapte cu caracter delictual care să dea naştere la obligaţia de reparare a prejudiciului material şi moral pretins de reclamant, motivat de faptul că actele în temeiul cărora reclamantul a fost inclus în categoria deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciaonui au fost emise în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în temeiul unor acte normative în vigoare şi au fost supuse, la cererea reclamantului, verificării de către Judecătorul delegat.
Totodată, împotriva încheierii din 28 decembrie 2011 pronunţată de Judecătorul delegat, reclamantul avea posibilitatea de a formula contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul l.S. solicitând admiterea recursului şi obligarea pârâţilor la plata daunelor solicitate şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că pârâţii au semnat şi au pus în aplicare decizia nr. 931 din data de 21 decembrie 2011 în care au arătat că există o hotărâre a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Giurgiu datată 28 noiembrie 2011, fapt ce nu corespunde adevărului, încheierea nr. 1131 a Judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Giurgiu fiind în fapt datată 28 decembrie 2011.
Totodată, recurentul a arătat că în baza deciziei menţionate, i s-au aplicat tratamente inumane şi degradante, deşi a învederat că are mari probleme de sănătate, iar în fişa medicală depusă la dosar se specifică faptul că trebuie ţinut sub observaţie medicală Ia infirmerie.
Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul reclamantului l.S. să fie respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebui să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă Ia cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civi.
Pentru a conduce Ia casarea sau modificarea hotărârii recurate, dezvoltarea criticilor aduse acesteia trebuie să permită încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În speţă, recurentul a reluat criticile formulate în apel cu privire la tratamentele inumane şi degradante la care a fost supus deşi a învederat că are mari probleme de sănătate, critici care în mod corect au fost respinse de instanţa de apel, motivat de faptul că, fiind invocate pentru prima oară în apel, având în vedere dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ., instanţa nu le va analiza, întrucât nu au făcut obiectul cererii prin care prima instanţă a fost legal investită şi nici nu au făcut obiectul analizei primei instanţe în cadrul hotărârii apelate.
Totodată, faţă de cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, se apreciază că pentru a se naşte obligaţia de reparare a prejudiciului moral şi material pretins de reclamant trebuie analizată îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, condiţii care, în mod corect instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite în speţă.
Având în vedere că aceste aspecte vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii atacate, criticile recurentului nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, întrucât ar conduce la repunerea în discuţie a situaţiei de fapt şi la reconsiderarea hotărârii atacate în ceea ce priveşte fondul cauzei, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.
Cu privire la criticile privind faptul că pârâţii au semnat şi au pus în aplicare decizia nr. 931 din data de 21 decembrie 2011 în care au menţionat că există o hotărâte a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Giurgiu datată 28 noiembrie 2011, fapt ce nu corespunde adevărului, încheierea nr. 1131 a Judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Giurgiu fiind în fapt datată 28 decembrie 2011, acestea nu pot face obiectul analizei instanţei, fiind formulate direct în recurs.
Pentru aceste considerente, faţă de prevederile art. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantului l.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.S. împotriva deciziei civile nr. 149A din 16 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sectia a IX-a civilă şi cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3728/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3733/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
