ICCJ. Decizia nr. 3753/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3753/2013
Dosar nr. 3499/327/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu din 5 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14 august 2012 petentul B.T. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal din 21 martie 2012 în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA CESTRIN.
Prin încheierea din data de 18 martie 2013 Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea cauzei, pe cale administrativă, spre competentă soluţionare Judecătoriei Tulcea, considerând că această instanţă este competentă potrivit prevederile art. III din cuprinsul Secţiunii 2 coroborate cu prevederile art. XXIII alin. (1) Capitolul III din Legea nr. 2/2013, întrucât contravenientul are domiciliul în judeţul Tulcea.
Prin sentinţa civilă nr. 2622 din data de 05 iulie 2013 Judecătoria Tulcea, secţia civilă şi penală, a constatat că litigiul nu este de competenţa sa reţinând, în esenţă, că raportat Ia momentul formulării plângerii, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data formulării plângerii, potrivit cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Astfel fiind, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Înalta Curte constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe care se declara deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îI reprezintă plângerea contravenţională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 21 martie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R.V. SA prin care s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. S-a menţionat ca loc al săvârşirii contravenţiei autostrada-A2 km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, care potrivit H.G. nr. 337/1993 se află în circumscripţia Judecătoriei Cornetu.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prin art. lll alin. (2) introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar distincţia între cele două materii.
Potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţa, procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi".
Totodată, alin. (2) şi (3) ale art. XXIll din acelaşi act normativ stabilesc în mod detaliat instanţele şi cauzele la care se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare aprezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor, se trimit la tribunale".
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIll din Legea nr. 2/2013 se refera în mod restrictiv Ia procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIll nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile acestuia nu sunt aplicabile în această materie. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normatic se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XXIll alin. (1) se referă doar Ia procesele în materia contenciosului adminisrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi altor materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a acestei legi, nu şi celor în curs de soluţionare. Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 14 august 2012, iar locul săvârşirii contravenţiei reţinută în sarcina petentului a fost autostrada A2 km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, zona situată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu.
Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIl
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3752/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4037/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
