ICCJ. Decizia nr. 3779/2013. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3779/2013
Dosar nr. 2547/1/2012
Şedinţa publică din 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2011, reclamanta D.M., a chemat în judecată pe pârâta Universitatea A.I.C. Iaşi ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în principal, să se anuleze decizia din 07 ianuarie 2011 emisă de pârâtă, să se dispună retrocedarea în natură a imobilului situat în Iaşi, Str. P. şi, în subsidiar, să se aprobe acordarea de despăgubiri în echivalent valoric,
Reclamanta şi-a întemeiat cererea introductivă de instanţă pe dispoziţiile legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin sentinţa civilă nr. 1514 din 29 iunie 2011, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantei ca netemeinică, reţinând ca temeinică şi legală decizia pârâtei de respingere a cererii de retrocedare.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că imobilul situat în Iaşi, str. P. nu îndeplineşte condiţiile legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură, fiind afectat de amenajări de utilitate publică, de suprafaţă şi subterane, pe această suprafaţă regăsindu-se Rozariul Grădinii Botanice.
Instanţa a mai reţinut că pârâta nu dispune de bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare pentru terenul deţinut.
În ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri, instanţa a stabilit că această solicitare este de competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
În cursul judecării cererii de recurs de către Curtea de Apel Iaşi, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 pct. 2 din Legea nr. 1/2009 privind modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamantă, reţinându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, privitoare la condiţia legăturii excepţiei de neconstituţionalitate invocate cu cauza pendinte.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a formulat cerere de lămurire.
Curtea de Apel Iaşi, prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2012, a respins cererea de lămurire formulată de recurenta reclamantă.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa a reţinut că cererea de lămurire nu îndeplineşte condiţiile art. 2811 C. proc. civ. întrucât potrivit dispoziţiilor art. menţionat, lămurirea priveşte în exclusivitate dispozitivul hotărârii judecătoreşti, iar nu considerentele acesteia.
Investită cu soluţionarea recursului declarat de recurenta reclamantă împotriva acestei încheieri, la termenul din data de 8 mai 2012, Înalta Curte, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata căii de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 8 mai 2012, stabilit pentru soluţionarea cererii de recurs, dispunându-se suspendarea judecăţii cauzei.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de petenta D.M. împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3778/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3780/2013. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
